Pe comisarul-șef Camille Verhoeven de la Brigada de Criminalistică din Paris l-am mai întâlnit în romanele „Irène” și „Alex” de Pierre Lemaitre. De această dată, criminalistul de 50 de ani, înalt doar de un metru și patruzeci și cinci de centimetri, care conduce o mașină specială deoarece într-una obișnuită n-ar ajunge la pedale, anchetează un caz în care este direct implicat.
Într-o dimineață, iubita lui, Anne Forestier, este martora unui jaf într-o galerie comercială de pe ChampsÉlysées. Reușește să scape cu viață, dar rămâne desfigurată în urma loviturilor brutale pe care i le-a administrat unul dintre tâlhari. Chiar și în spital acesta o urmărește ca să-i curme viața, deoarece l-ar putea identifica.
În mod normal, Camille n-ar avea voie să conducă investigația acestui hold-up. Dar dorința de a-l prinde pe ticălosul care a desfigurat-o pe Anne îl determină să ascundă de șefi relația sa cu victima. Începe să interogheze martori, să analizeze înregistrările camerelor video de la locul faptei, apelează la informatori, discută cu condamnați aflați în închisoare, ordonă razii în cartiere rău famate.
Evenimentele se succed într-un ritm amețitor, pe mai multe planuri, cu eroi care rămân în memoria cititorului prin gesturi, prin vorbe, prin comportament. Omulețul căruia îi place să deseneze și are multe cunoștințe despre arta plastică acționează cu furie, măcinat de suferință, încălcând regulamentele polițienești, ascunzând de colegi mobilul real al înverșunării sale. Nu după mult timp constată că spargerea de la magazinul de bijuterii repetă un tipar din alte jafuri al căror autor este știut, dar a scăpat mereu de arestare. Mai mult, își dă seama că el însuși este vizat de șeful bandei. Iar ca surpriza să fie totală, ajunge la concluzia că Anne nu este femeia pe care o credea a-i fi devotată.
Răsturnarea de situație din finalul cercetărilor îl lasă perplex și-l însingurează și mai mult – cu ani în urmă îi fusese omorâtă soția, și chiar în momentul în care credea că va depăși urmările acelei tragice întâmplări suferă o nouă lovitură năucitoare.
Pierre Lemaitre are un talent deosebit de a povesti tulburător și de a cerceta cu minuție psihologia personajelor sale (să nu uităm că în 2013 a fost încununat cu Premiul Goncourt pentru romanul său “La revedere, acolo sus”).
„Camille” nu e doar un thriller captivant, scris cu o mână de maestru și cu multă durere; e și o carte zguduitoare despre oameni traumatizați sufletește în urma unor acte de o cruzime inimaginabilă, o narațiune despre minciună, trădare, sete de înavuțire prin mijloace necinstite, răzbunare, eșec.