Pe data de 12 mai, în Biserica Ortodoxă este prăznuit Sfântul Mucenic Ioan Valahul. Acesta s-a născut în Ţara Românească în 1644, în vremea lui Matei Basarab (1632-1654). Venea dintr-o familie credincioasă cu o situație financiară bună.
Sfântul Mucenic Ioan Valahul s-a născut în Ţara Românească, dar s-a mutat la Domnul, când a venit pe tron Mihnea al III-lea (1658-1659). Acesta s-a aliat cu voievozii ţărilor creştine din jur.
Sultanul Mahomed al IV-lea (1648-1687) nu a acceptat și a trimis o armată numeroasă de turci şi de tătari. Mihnea a fost ucis cu sânge rece.
Între cei robiţi atunci s-a aflat Ioan, care avea doar 15 ani. Părinţii lui au încercat să-l ducă pe calea credinței și să-l învețe importanța lui Dumnezeu.
Ioan era voinic şi chipeş. Frumuseţea lui atrăgea privirile tuturor, iar un turc mai bogat l-a cumpărat cu gând spurcat. Tânărul a încercat să fugă, iar turcul a decedat după ce l-a împins.
Ioan nu a mai scăpat și a fost dus la Istanbul, unde l-au predat femeii turcului ucis. Stăpâna l-a folosit ca slugă, dar a încercat și să-l ispitească.
I-a făcut tot felul de făgăduinţe și i-a promis că-l va lua de soț dacă va renunța la credință. Ioan nici nu a vrut să audă de așa ceva.
Femeia l-a dat mai-marelui cetăţii și a fost supus unor chinuri groaznice. Tânărul a fost aruncat în temniţă, iar stăpâna îl vizita zilnic. După ce a văzut că acesta nu vrea să renunțe la Dumnezeu, a poruncit să fie ucis.
Ioan a fost dus spre o margine a Istanbulului, la locul numit pe atunci Parmak-Kapî (Poarta Stâlpului) și a fost spânzurat pe 12 mai, chiar înainte de Înălţarea Domnului, în 1662.
Acesta s-a stins din viață la doar 18 ani și nimeni nu știe unde se află moaștele sale. Unele povești spun că sunt în apele Bosforului sau într-un loc pe care doar Dumnezeu îl știe.
Istoria vieţii sale a fost scrisă de marele învăţat grec Ioan Cariofil, din Istanbul, care a trăit pe vremea mucenicului. Acesta a văzut cu ochii lui chinurile la care tânărul a fost supus doar pentru că era credincios.
Rugăciunea Sfântului Ioan Valahul Noul Mucenic
Binecuvântat eşti, Doamne Dumnezeul nostru, Cel neîntrecut în înţelepciune şi minunat întru lucruri!
sursa: arhivă EVZ
Căci din iubirea de oameni cea nemăsurată, fiind Dumnezeul a toată mângâierea şi nădejdea, ai binevoit a ridica dintre seminţiile pământului fii aleşi, care prin credinţă tare şi prin viaţă pilduitoare să menţină trează credinţa în puterea şi în milostivirea Ta, şi să nu lase neamul omenesc a se prăbuşi în întunericul cel fără capăt al neştiinţei de cele înalte şi al păcatului.
Binecuvântat eşti Doamne Dumnezeul părinţilor noştri, Cel ce primeşti cu bunătate şi cu îndurare mijlocirile sfinţilor bine-plăcuţi Ţie, pentru nevoile de tot chipul, duhovniceşti şi trupeşti, ale nevrednicilor fiilor Tăi, cei ce plutesc pe marea cea sărată şi de atâtea ori înviforată a acestei vieţi vremelnice, pline de ispite şi de poveri nenumărate.
Însuţi, dar, Doamne, pentru rugăciunile Preacuratei Născătoarei de Dumnezeu şi cele ale Sfântului Mucenic Ioan Valahul, primeşte şi acum smeritele noastre cereri, şi ne izbăveşte pe noi de toată întâmplarea cea rea, de năpastă, de prigoană, de uneltirile celui viclean, ocrotind viaţa noastră prin milostivirea Ta cea mare, şi nu pentru vrednicia noastră. Căci Tu ştii neputinţa firii omeneşti şi cunoşti pe fiecare, cu casa, cu cererea şi trebuinţa lui. Primeşte, dar, Stăpâne, şi rugăciunile noastre, apărându-ne de tot răul şi dăruindu-ne cele spre mântuire. Ca pentru toate cele ce ne-ai dat şi ne dăruieşti nouă în toate zilele vieţii noastre binecuvântat şi preaslăvit să fii, Părinte al luminilor şi izvorul bunătăţilor, dimpreună cu Cel fără de început al Tău Fiu şi cu Preasfântul Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!, potrivit doxologia.