În Calendarul Ortodox este pomenit, astăzi, Sfântul Caliopie, cunoscut și ca protectorul celor bolnavi și vindecătorul de boli grele. Sfântul Caliopie a trăit la sfârșitul secolului al III lea și începutul secolului al IV lea, în timpul persecuției creștinilor. Mama lui s-a temut că, fiind creștini, ar putea deveni victime ale persecutorilor. Așa că l-a așezat într-o corabie, i-a dat aur și l-a trimis în cetatea Pompeiopolis.
Sfântul Mucenic Caliopie s-a născut în anul 304, în orașul Perga din Pamfilia (Asia Mică). În vremea aceea, tatăl său făcea parte din administrația imperială, având funcția de senator.
Acesta a rămas orfan de tată la câteva zile după naștere, iar mama sa, Teoclia, femeie credincioasă, i-a dat o educație aleasă. În timpul persecuției pornite împotriva creștinilor de împăratul Maximian (285-305), Sfântul Caliopie a fugit în orașul Pemoropoli din Cilicia.
Ajuns în cetatea Pompeiopolis, refuză să participe la o sărbătoare în cinstea zeilor
Așa că ajunge în fața comandantul Maximus, căruia îi mărturisește că este creștin. Imediat după este supus unor chinuri groaznice și ajunge să fie condamnat la moartea pe cruce. Dus la locul răstignirii, mama sa a strecurat cinci bani mari de aur în mâna călăului, cerându-i să-l așeze pe fiul ei cu capul în jos.
Mucenicul răstignit cu capul în jos la cererea mamei
Când Teolicia a aflat ce se întâmplă cu fiul ei, și-a împărțit averile și a plecat în orașul Pemoropoli să-i aducă mângâiere singurului copil. Fiind adus din nou la judecată și îndemnat să jertfească zeilor păgâni, sfântul a refuzat și a fost pedepsit cu moartea prin răstignire.
Atunci, Teoclia le-a dat ostașilor cinci bani de aur ca să-l răstignească pe fiul ei cu capul în jos, din smerenie pentru a nu suferi aceeași moarte ca Mântuitorul Hristos. După ce au dat jos trupul Sfântului Caliopie, în Vinerea Mare (7 aprilie 304), Teoclia a trecut la cele veșnice.
Rugăciunea vindecătoare care trebuie rostită de Sfântul Caliopie
Mucenicul Tău, Doamne, Caliopie, întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuieşte sufletele noastre, apără-ne de boli și grăbește vindecarea celor bolnavi.
Bine săvârşind lupta, mucenice purtătorule de chinuri şi păzind credinţa, ai primit cununile biruinţei cu bucurie şi acum stai înaintea lui Dumnezeu. Mai presus de fire, bărbăteşte ai suferit luptele cele de multe feluri, împotrivindu-te prigonitorului, mucenice. Pentru aceasta ai dobândit Liniştea Cea Cerească, bine plutind cu adierile Duhului, strălucite.
Cu Razele Luminii tale cele de Taină, alungă boala ce s-a așternut în trupul meu, ferește-mă de boala văzută și nevăzută, potoleşte viforul cel cumplit al gândurilor mele şi mă îndreptează către Limanurile cele line, ca să te fericesc cu credinţă.