La data de 3 august, în Calendarul Ortodox, este pomenirea Preacuviosilor Parintilor nostri: Dalmat, Faust și Isaachie (Isaac). Cei care și-au dedicat întreaga viață credinței.
Sfântul Dalmat a fost ostaș în zilele împăratului Teodosie cel Mare (379-395), trăind în dreapta credință. Apoi lăsându-și femeia și copiii, pentru Dumnezeu, a luat cu sine numai pe fiul sau Faust și s-a dus la Preacuviosul Isaachie să se călugărească.
Preacuviosul Egumen a fost făcut egumen
Însă acest minunat Isaachie (prăznuit la 30 mai) locuia în pustiu și în liniște, din tinerețe lucrând tot felul de fapte bune; pentru aceea și cuvântul lui era împodobit cu podoabă vieții sale. Acesta, când mergea împăratul Valent arianul cu război asupra scitilor, a mers la dânsul și i-a zis: „Deschide, împărate, bisericile ortodocșilor și vei izbândi la război”. Dar împăratul nu l-a ascultat, ci, pornindu-se cu mânie, i-a zis: „Când mă voi întoarce, te voi chinui pentru cuvântul acesta”. Iar preacuviosul i-a răspuns: „De te vei întoarce tu, nu a grăit Dumnezeu cu mine; dar vei fi lovit la război și vei fugi din față vrăjmașilor tăi și de viu te vei topi în foc”. Ceea ce s-a și întâmplat. Căci Valent ascunzându-se într-o sură de paie, acolo i s-a dat foc și a ars.
Iar preacuviosul Isaachie având a părăși cele pamântesti, a făcut egumen al mănăstirii pe preacuviosul Dalmat, fiind atunci patriarh al Constantinopolului Sfântul Atic. Și strălucind Dalmat acesta mai înainte în pustnicie și rămânând fără mâncare patruzeci de zile, și fiind în uimire alte atâtea zile, s-a arătat vrednic și în față împăraților și a sfatului și a părinților ce s-au adunat în Efes, la al III-lea Sinod ecumenic, și a fost făcut arhimandrit. Și adormind în Hristos, a fost îngropat în mănăstirea lui.
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Ștefan, papa al Romei
Acest sfânt a trăit pe vremea ipatilor Valerian și Galiin, în cetatea Romei. Și fiind ascuns din pricina prigoanei ce bântuia atunci, învata pe cei ce mergeau la dânsul credință în Hristos și-i boteza, facând pe mulți preoți și diaconi și citeti. Dintre aceștia unii, fiind prinși și mărturisind slobod pe Hristos, au luat cununa muceniciei. Pentru acestea Fericitul Ștefan s-a vădit pe sine, și fiind adus la capiștea lui Aris, a clătinat-o cu rugăciunea să și o parte din ea a căzut. Atunci fugind ostașii, el a mers la mormântul Mucenitei Lucia, și acolo savârsea jertfă cea fără de sânge. Acolo i s-a tăiat capul de către ostașii ce-l căutau.
Sursa: calendar-ortodox.ro.