Sfânta Muceniță Matroana a trăit în secolele III-IV. A fost o copilă orfană, slujnică a unei evreice din Tesalonic, pe nume Pavtila, nevasta guvernatorului orașului.
Înfuriată că slujnica sa merge la biserica creștină, în loc de a merge la sinagogă, Pavtila o încuie pe Matroana într-un loc întunecos, și nu oricum, ci legată de mâini și fără mâncare. Stând la rugăciune, legăturile de la mâini i-au căzut ca prin minune. A stat închisă nu mai puțin de patru zile.
După această poveste, Matroana a mai fost închisă de încă două ori, dar și bătută groaznic. De aceste dăți, copila a fost întemnițată pentru o perioadă mult mai îndelungată de timp. Tot trupul său a fost umplu de răni ca urmare a biciuirii pe care a fost nevoită să o îndure.
Copila va sfârși prin a muri de foame. Trupul ei este aruncat de Pavtila de pe zidurile cetății într-o prăpastie.
Corpul Matroanei va fi găsit de creștini și îngropat cu cinste. La un timp, Alexandru, episcopul Tesalonicului, a zidit o biserică în numele sfintei Matona. Aici a așezat moaștele acesteia.
Pavtila va sfârși căzând de pe zid în locul de unde o aruncase pe Matroana, potrivit poveștii Sfintei Muceniță Matroana.
Troparul Sfintei Muceniţe Matroana din Tesalonic, glasul al 4-lea
Mieluşeaua Ta, Iisuse, Matroana, strigă cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, te iubesc și pe Tine căutându-Te mă chinuiesc și împreună mă răstignesc și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără de prihană, primește-mă pe mine ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un Milostiv, mântuiește sufletele noastre.
Condac, glasul al 8-lea
Biserica ta cea Preacinstită, ca pe o tămăduire sufletească aflând-o credincioşii, cu mare glas strigăm ţie: Sfântă fecioară Muceniţă Matroana, cea cu nume mare, roagă neîncetat pe Hristos Dumnezeu pentru noi toţi.