Săptămâna Patimilor se apropie de final, iar Vinerea Mare reprezintă penultima zi, în care Mântuitorul moare și este îngropat. Astăzi, în bisericile ortodoxe se face Denia Prohodului. Ziua de 22 aprilie este consemnată ca fiind zi aliturgică, în care nu se săvârșește niciuna dintre cele trei Sfinte Liturghii.
Vinerea Mare este penultima zi din Săptămâna Patimilor, iar creștinii ortodocși prăznuiesc moartea și îngroparea Mântuitorului Iisus Hristos. În această zi Domnul a fost biciuit și trimis spre locul răstignirii cărându-și singur crucea.
În Vinerea Mare retrăim patimile pe care Fiul lui Dumnezeu le-a îndurat. În acea vreme, în Palestina, răstignirea era pedeapsa aplicată evreilor care îndrăzneau să se revolte împotriva autorităților romane. Condamnatul era dezbrăcat și biciuit, apoi pus să își care singur crucea spre locul unde se va ispăși pedeapsa. Nici Mântuitorul nu este cruțat de această pedeapsă, după ce Pilat se spală pe mâini și rostește sentința. Deși inițial Pilat nu l-a găsit vinovat, la protestele evreilor a răstălmăcit cuvintele Mântuitorului și l-a numit regele iudeilor.
Domnul nostru Iisus Hristos nu este cruțat și îndură scuipările, loviturile peste față, insultele, batjocorile, buretele de îmbibat în oțet cu fiere iar la urmă piroanele, crucea și moartea. Condamnații erau lăsați pe cruce până când mureau sufocați. De multe ori, oasele le erau zdrobite pentru a nu avea în ce să își susțină trupul. Pentru ca profeția să se îndeplinească, Iisus și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu înainte ca oasele să-i fie zdrobite.
Potrivit Sfintelor Evanghelii, în momentul în care Hristos Și-a dat duhul, s-a arătat o serie de semne miraculoase: catapeteasma templului s-a rupt, pământul s-a cutremurat, pietrele s-au despicat și multe trupuri ale celor adormiți au înviat.
Iosif din Arimateea a cerut trupul străinului crucificat, iar alături de Nicodim l-au învelit în giulgiu și l-au uns cu ulei de smirnă și aloe după așa cum o cerea tradiția. Trupul Mântuitorului a fost dus apoi în mormântul pe care Iosif îl pregătise pentru sine.
Tradiții și obiceiuri din Vinerea Mare
În penultima zi din Săptămâna Patimilor se ajunează. Având în vedere că este zi aliturgică se ține post negru, fiind o zi dedicată rugăciunii și meditației. Tot în Vinerea Mare, credincioșii ortodocși merg la biserică și trec pe sub Aer. Practic, se trece pe sub o masă pe care este așezat Sfântul Epitaf, care reprezintă trupul lui Hristos coborât de pe Cruce și pregătirea lui pentru înmormântare.
La finalul slujbei de seară, preoții împart flori aduse de creștini, care sunt considerate leacuri. De asemenea, tradiția spune că femeile merg la morminte, unde aprind lumânări și își jelesc morții.
Străbunii noștri plecau de la biserică cu lumânări aprinse, pentru a da de veste celor morți despre venirea zilelor mari. Ocoleau casa de trei ori, iar când intrau , făceau o cruce cu lumânarea aprinsă în cei patru pereți sau numai la grinda de la intrare și păstrau lumânarea pentru vremuri grele.
Vinerea Mare și cu o superstiție în ceea ce privește cât de roditor va fi anul. Dacă astăzi plouă, se spune că vom avea un an bogat, cu recolte roditoare.
Rugăciunea rostiră vineri, în Săptămâna Patimilor
„Doamne Iisuse Hristoase, Mântuitorul cel dulce al sufletului meu, în această zi a Răstignirii Tale pe Cruce ai pătimit și ai luat moarte pentru păcatele noastre, mă mărturisesc înaintea Ta, cum că eu sunt cel ce Te-am răstignit cu păcatele mele cele multe. Mă rog, însă, Bunătății Tale celei nespuse, să mă învrednicești cu Darul Tău, Doamne, ca și eu să pot răbda patimi pentru credința, speranța și iubirea ce le am către Tine, precum Tu Cel îndurat ai răbdat pentru mântuirea mea. Întărește-mă, o, Doamne ca de astăzi înainte să port Crucea Ta cu bucurie și cu mare căință, și să urăsc cugetele mele și voințele mele cele rele. Sădește în inima mea întristarea de moartea Ta ca să o simt precum au simțit-o iubita ta Maică, ucenicii Tăi și femeile purtătoare de mir, ce stăteau lângă Crucea Ta.
Luminează-mi simțirile cele sufletești, ca să se miște și să priceapă moartea Ta, precum ai făcut de Te-au cunoscut făpturile cele neînsuflețite, când s-au mișcat la Răstignirea Ta, și mai vârtos, cum te-a cunoscut tâlharul cel credincios și pocăit, și ți s-a plecat, de l-ai pus în rai. Dă-mi, Doamne, și mie, tâlharului celui rău, Darul Tău, precum atunci l-ai dat aceluia și-mi iartă păcatele, pentru Sfintele Tale Patimi, și cu bună întoarcere și căință mă așează împreună cu el în rai, ca un Dumnezeu și Ziditor ce-mi ești. Mă închin Crucii Tale, Hristoase, și pentru iubirea Ta către noi, zic către dânsa:
Bucură-te, cinstită Cruce a lui Hristos, pe care ridicat și pironit fiind Domnul, a mântuit lumea!
Bucură-te, pom binecuvântat, pentru că tu ai ținut rodul vieții, care ne-a mântuit de moartea păcatului.
Bucură-te, drugul cel tare, care ai sfărâmat ușile iadului.
Bucură-te, cheie împărătească, ce ai deschis ușa raiului.
O, Hristoase al meu răstignit, câte ai pătimit pentru noi! Câte răni, câte scuipări și câtă ocară ai răbdat pentru păcatele noastre și pentru a ne da încă pildă de adevărată răbdare în suferințele și necazurile vieții acesteia!
Și fiindcă acestea ni le trimite Dumnezeu pentru păcatele noastre, ca să ne îndreptăm și să ne apropiem de El, și așa, numai spre folosul nostru ne pedepsește în această viață. De aceea, rogu-mă ție, Stăpâne, ca la necazurile, ispitele și durerile câte ar veni asupra mea, să-mi înmulțești împreună și răbdarea, puterea și mulțumirea, căci cunosc, că neputincios sunt de nu mă vei întări; orb de nu mă vei lumina; legat de nu mă vei dezlega; fricos de nu mă vei face îndrăzneț; pierdut de nu mă vei cerca; sclav de nu mă vei răscumpăra cu bogata și Dumnezeiasca Ta putere și cu Darul Sfintei Tale Cruci, căreia mă închin și o măresc, acum, și pururea și în vecii vecilor. Amin.”