Sfântul Ilie a fost ales de Dumnezeu să-l pedepsească aspru pe regele Ahab și pe păgânii care se închinau la idoli. Trei ani și jumătate nu a mai plouat pe pământ și a fost foamete mare. Sfântul Ilie a fost cel care a adus ploaia după ce oamenii au recunoscut credința adevărată.
Sfântul Ilie a trăit în Regatul de Nord al lui Israel, în vremea domniei regelui Ahab. A fost fiul preotului Sovac din Tesvi (din neamul lui Aaron) și a trăit cu mai bine de 800 de ani înainte de Hristos.
Se spune că la naşterea sa tatăl său a văzut oameni îmbrăcaţi în alb învelindu-l în scutece de foc şi, dându-i numele, i-au dat să mănânce o flacără, simbol al râvnei pentru Dumnezeu care l-a mistuit de-a lungul întregii sale vieţi.
Vechiul Testament amintește despre faptele lui minunate în cărțile numite Regi. Sfântul Ilie este ales de Dumnezeu să-l pedepsească aspru pe regele Ahab, care era păgân, dar și pe cei care-l urmau pe calea adorării Zeului Baal.
Rugă către Dumnezeu
Datorită rugăciunii sale, Dumnezeu oprește ploaia timp de trei ani și jumatate. „Viu este Domnul Dumnezeul lui Israel, înaintea Căruia slujesc eu; în aceşti ani nu va fi nici rouă, nici ploaie decât numai când voi zice eu!” (3 Rg 17;1).
Sfântul Ilie s-a retras pe malul râului Cherit. Iar în urma lui, seceta şi foametea a cuprins toată ţara. Atunci s-a împlinit cuvântul lui Moise către iudei: „Cerurile tale, care sunt deasupra capului tău, să se facă aramă şi pământul de sub tine fier” (Deuteronomul, 28 – 23). Căci Dumnezeul l-a ascultat pe Sfântul Ilie.
După trei ani şi jumătate, dovedindu-se că numai credinţa în Dumnezeul lui Ilie este cea adevărată, poporul israelit şi-a recunoscut greşeala de a se fi închinat zeului Baal, strigând: „Dumnezeul lui Ilie este Dumnezeul cel adevărat”. Rugându-se atunci Ilie, o ploaie a răcorit pământul şi foametea a încetat.
Cinstire deosebită
Sfântului Proroc Ilie nu i-a fost dată moartea, fiind ridicat la cer într-un car de foc. Şi potrivit Tradiţiei Bisericii, el este viu în trup, aflat în grija lui Dumnezeu în locaşurile cereşti.
Sfantul Ilie este reprezentat iconografic, cel mai adesea, fie în gura peșterii sale (hrănit de corb), fie în carul de foc (în care a fost răpit la cer). Este socotit și protopărintele monahismului creștin. El se bucură de o cinstire deosebită din partea Bisericii, ziua prăznuirii sale fiind marcată în calendar cu roşu, însemnare ce nu apare în acest fel la niciun alt prooroc.
Tot în data de 20 iulie mai sunt pomeniți: Sfântul Ilie, patriarhul Ierusalimului;
Sfântul Flavian al II-lea, patriarhul Antiohiei;
Sfântul Ilie Chavchavadze (cel Drept), din Georgia;
Înnoirea Bisericii Botezatorului Ioan, de la Mănăstirea Studion, din Constantinopol.