În calendarul ortodox, se sărbătorește pe 2 noiembrie Sfântul Gavriil Ivireanul cel nebun pentru Hristos. Acesta a fost răpus de boală, dar s-a chinuit și în ultimul ceas să le ofere oamenilor iubire și să le arate calea Mântuitorului.
Sfântul Gavriil a fost canonizat de Biserica Georgiei în rândul sfinţilor celor nebuni pentru Hristos, a căror pomenire liturgică se face că pentru sfinţii monahi, chiar şi în perioada în care au fost simpli mireni, potrivit creștinortodox.ro.
Sfântul Gavriil, cunoscut și după numele Goderdzi Urghebadze , s-a născut pe 26 august 1929, la Tibilisi, capitala Georgiei. Acesta fost canonizat pe 21 decembrie 2012, de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe a Georgiei, având că dată de prăznuire 2 noiembrie.
În ultimii ani de viaţă, părintele Gavriil s-a îmbolnăvit grav. Acesta avea un edem greu de imaginat şi pe deasupra îşi rupsese piciorul; din pricina fracturii netratate. Sfântul a zăcut în pat până a decedat. Cele mai importante lucruri pentru acesta erau iubirea și credința.În ultimele sale zile de viaţă pământească, părintele Gavriil s-a chinuit foarte mult cu boala pe care o avea, dar a avut puterea să-i învețe pe oameni să iubească și să ofere liniște din tot sufletul.
Care au fost cuvintele Sfântului Gavriil ?
„Aduceţi-vă aminte de aceasta: Dumnezeu este iubire. Să aveţi cât se poate de multă bunătate, ca să vă mântuiţi prin ea. Fiţi smeriţi, căci de slugile Sale cele smerite Se milostiveşte Dumnezeu. Pocăiţi-vă de păcatele voastre şi nu lăsaţi pe mâine căinţa, căci aceasta este o ispită de la cel rău. Iubiţi-vă unul pe altul, căci omul lipsit de iubire nu poate moşteni împărăţia cerurilor."
„Cu două săptămâni înainte de adormirea sa, istoriseşte monahia Parascheva, i s-a adus o icoană a Mântuitorului. In această icoană Hristos era înfăţişat purtând cunună de spini. I-am spus părintelui că această icoană îl va ajuta, dar mi-am amintit că se simţea mai bine de când i se pusese în chilie o icoană a Maicii Domnului. Am vrut să i-o aduc, dar a clătinat din cap şi mi-a spus: «Dacă n-ar fi; purtat cunună de spini, m-aş fi vindecat. Dar aşa înseamnă că voi muri în chinuri.» Ochii Mântuitorului din icoană erau închişi, dar după o clipă, în chip minunat, s-au deschis. Când i-am spus ce-am văzut, părintele mi-a zis: «Vei cunoaşte cu trei zile înainte clipa morţii mele.» Cu trei zile înainte de moartea sa, făceam rugăciuni către Maica Domnului pentru vindecarea părintelui. [...] El mi-a cerut să stau lângă el şi să-i vorbesc toată noaptea, ca să rămână treaz. Am vorbit cu el multă vreme, dar dintr-odată am aţipit.
Când m-am trezit, părinte-le nu dormea şi m-a mustrat pentru slăbiciunea mea. La orele patru ale dimineţii, m-a strigat: «Maică! Maică! Soră! Soră!» Lacrimile îi curgeau pe obraz. M-am aşezat în genunchi, iar el m-a binecuvântat, apoi a făcut semnul crucii înspre toate părţile, şi-a privit cu drag chilia şi a început să se roage, aţintindu-şi privirea la icoana Sfântului Nicolae. Mi se părea că întreaga chilie era plină de o mulţime de îngeri." Cu o zi înainte de moartea sa, părintele Gavriil a spus: „A sosit vremea să mă duc." A mângâiat cu dreapta icoana Mântuitorului, care era la căpătâiul patului, a tăcut o vreme, apoi a zis: „De la doisprezece ani Te urmez, Hristoase. Sunt gata, ia-mă!"