Oamenii de știință au teoretizat mult timp existența peșterilor lunare. Aceste pasaje subterane formate prin procese vulcanice sunt conectate la gropile care acoperă suprafața lunii. Acum, o echipă internațională de cercetători a găsit prima dovadă clară a acestora. Cea mai adâncă groapă cunoscută de pe Lună este conectată la o peșteră care ar putea oferi adăpost astronauților.

Identificarea zonelor de pe Lună care pot proteja oamenii și exploratorii robotizați de mediul lunar dur - inclusiv de radiațiile puternice și de temperaturile extreme - ar putea fi crucială. Estre un pas important pentru explorarea spațială viitoare. Țări precum Statele Unite și China se întrec în stabilirea unei prezențe umane pe termen lung pe cel mai apropiat satelit natural al Pământului.

O nouă peșteră descoperită pe Lună

Pentru a găsi peștera, echipa a studiat măsurătorile radar de arhivă ale unei gropi găsite într-o câmpie vastă numită „Mare Tranquillitatis”. Acesta a fost locul de aterizare al misiunii Apollo 11 în 1969. NASA Lunar Reconnaissance Orbiter a colectat datele radar în 2010, folosind lungimi de undă pentru a detecta ce se afla sub suprafață. Analizând datele, cercetătorii au descoperit un spațiu gol la o adâncime subterană de 130 până la 170 de metri.

Peștera recent descoperită măsoară cel puțin 45 de metri lățime și între 30 și 80 de metri lungime. Totuși, aceasta ar putea fi doar partea inițială a unei cavități tubulare mai lungi formate de lavă. Probabil, mai sunt și alte peșteri care urmează să fie descoperite, spun cercetătorii.

„Peșterile lunare au rămas un mister pentru o lungă perioadă de timp. Oamenii de știință au emis ipoteze cu privire la existența lor de mai bine de 50 de ani. Prin urmare, a fost surprinzător să putem dovedi în cele din urmă existența unei conducte subterane”, a declarat coautorul studiului, Leonardo Carrer. Acesta este profesor asistent la departamentul de inginerie a informației și informatică de la Universitatea din Trento, Italia.

O nouă perspectivă a evoluției Lunii

Viitoarele cercetări și explorări ale peșterilor lunare ar putea, de asemenea, să ofere o nouă perspectivă asupra evoluției Lunii și a vulcanismului lunar.  „Peșterile sunt un mediu unic care păstrează istoria pe Lună. Analiza rocilor din interiorul acestor peșteri ar putea permite noi (descoperiri) legate de evoluția Lunii ... cum ar fi cronologia și durata activității vulcanice lunare, precum și compoziția reală a mantalei lunare”, a declarat coautorul studiului, Lorenzo Bruzzone. Acesta este profesor de telecomunicații și director al Laboratorului de Teledetecție de la Universitatea din Trento.

În apropierea ecuatorului Lunii, temperaturile ating o medie amețitoare de 121 de grade Celsius în timpul zilei. Acestea scad până la -133 de grade Celsius la căderea nopții, potrivit NASA. Temperaturile dure au coborât chiar sub minus -246 C, după cum a înregistrat Lunar Reconnaissance Orbiter.

Cercetătorii unui studiu din iulie 2022 au analizat o serie de gropi de pe Lună. Unele despre care NASA a emis ipoteza că ar duce la peșteri la momentul descoperirii. Aceștia au constatat că adăposturile umbrite sunt mult mai stabile din punct de vedere termic și rămân constant la aproximativ 17 grade Celsius. „Având dovezi suplimentare ale unei peșteri care se extinde din podeaua gropii Mare Tranquillitatis este foarte interesant”, a declarat Tyler Horvath. Acesta este doctorand în științe planetare la Universitatea din California, Los Angeles și autorul principal al studiului 2022.

Utilizarea peșterilor lunare ca adăpost

„Peșterile lunare ar putea oferi beneficii masive pentru astronauți și rovere. Aceștia se pot adăposti de pericolele de pe suprafața lunară, cum ar fi radiațiile, micrometeoriții și temperaturile extreme. Acest lucru ar putea deschide, de asemenea, ușa pentru o prezență umană pe termen lung, la scară largă, pe Lună”, a adăugat Horvath. El nu a fost implicat în noul studiu.

Luna are mai mult de 200 de gropi cunoscute, precum cea de la Mare Tranquillitatis. Este probabil ca doar câteva să se extindă până la peșteri, a spus Horvath. De asemenea, unele dintre tuburile de lavă ar putea fi inaccesibile din cauza resturilor care blochează pasajele, a adăugat Carrer.

Caracteristicile interioare ale peșterii recent descoperite vor rămâne neclare până când o explorare umană va putea oferi mai multe informații. Interiorul poate părea similar cu un tub de lavă recent format pe Pământ, dar mult mai mare. Acesta ar avea probabil pereți netezi, cu excepția locurilor în care lava care se scurge ar fi putut forma denivelări.

De asemenea, peștera ar fi întunecată ca smoala. Excepție fac locurilor în care lumina soarelui ajunge și se reflectă pe podeaua gropii, a adăugat Paul Hayne. Acesta este profesor asociat în cadrul departamentului de științe astrofizice și planetare de la Universitatea din Colorado, Boulder.

Gravitația scăzută a Lunii

Dimensiunea mare a peșterii nu este surprinzătoare, din cauza gravitației scăzute a Lunii. Sunt luate în calcul și efectele pe care aceasta le poate avea asupra stabilității tuburilor de lavă. Peșterile mai mari se pot forma cu un risc mai mic de prăbușire, a declarat Hayne. Majoritatea tuburilor de lavă de pe Pământ se găsesc în Hawaii, Insulele Canare, Australia și Islanda. Acestea au un diametru cuprins între 33 și 98 de metri. Un studiu din august 2020 a sugerat că tuburile de lavă de pe Lună ar putea ajunge la 1 kilometru în diametru.

„Nu ar trebui să fim prea surprinși dacă explorările viitoare vor dezvălui peșteri și mai mari. Avem o idee despre sistemul intern de canalizare vulcanică al Lunii”, a declarat Hayne. Autorii noului studiu au constatat că peștera este potențial plată sau înclinată la un unghi de maxim 45 de grade. Acest lucru sugerează că ar fi probabil accesibilă, a spus Carrer.

Dar, din cauza adâncimii acestei peșteri, ar putea fi nevoie de o anumită creativitate pentru a coborî astronauții până la fundul gropii. Acest lucru ar putea implica utilizarea de echipamente de alpinism. Printre acestea se numără frânghii, dispozitive de asigurare și cabluri mai mari pentru echipamente și materiale de construcție, a spus Hayne. În cele din urmă, procesul ar putea implica o structură mai permanentă, cum ar fi un lift de marfă, a adăugat el.

Explorarea viitoare a peșterilor lunare

Alte idei pentru explorarea gropii adânci Mare Tranquillitatis și a peșterii recent descoperite în interiorul acesteia includ o macara robotizată. Aceasta ar putea fi utilizată pentru a coborî un astronaut sau un rover până la podea, care este explorată în prezent de Agenția Spațială Europeană.

Noah Petro, șeful Laboratorului de geologie planetară, geofizică și geochimie al NASA, a precizat că observatorii cerului care văd Luna pot identifica Mare Tranquillitatis, unde a fost descoperită peștera, căutând o câmpie mare și întunecată.

„Descoperirea (gropilor și a potențialelor peșteri) datează de mai mulți ani (dar) aceste noi informații din datele radar spun wow. Sunt un pic mai mari decât ne așteptam”, a declarat Petro, care este cercetătorul proiectului atât pentru Lunar Reconnaissance Orbiter, cât și pentru Artemis III, o misiune care își propune să aducă oameni pe Lună pentru prima dată de la Apollo 17 în 1972, conform CNN .