Momente mai puțin plăcute din fotbalul românesc se leagă și de personaje care au rămas adânc înfipte în amintirea suporterilor, după ce au provocat eșecuri istorice.
Atunci când conta la nivel continental și mondial, fotbalul românesc a trecut și prin extaz, și prin agonie. A generat emoții, sentiment fundamental pentru succesul unui sport, iar fanii au rămas cu amintirile marilor succese, dar și cu amărăciunea unor eșecuri de poveste. Pe lângă Hagi, Popescu, Dumitrescu, Petrescu, Munteanu sau Moldovan, românii care au trăit vremurile de aur ale fotbalului autohton își aduc aminte și de oamenii care i-au băgat în depresii.
Adversari care s-au extras din contextul echipei și s-au remarcat prin evoluții remarcabile chiar împotriva românilor. De meciul AC Milan - Steaua (4-0), disputat în 1989, în finala Cupei Campionilor Europeni, se leagă numele a doi mari jucători: Ruud Gullit și Marco van Basten. Ambii olandezi au reușit „o dublă” și au paralizat o echipă „militară” care n-a avut reacție în finala jucată la Barcelona. Mijlocașul și atacantul făceau furori la acea vreme la Milan și cu un an mai devreme deveniseră campioni europeni.
La Mondialul din Italia - 1990, România a debutat cu un succes împotriva puternicei naționale a U.R.S.S-ului (2-0). Elanul „tricolorilor” a fost tăiat, însă, atunci când starea generală de spirit era entuziastă. În cea de-a doua partidă, elevii lui Emeric Ienei au fost învinși de reprezentativa Camerunului (1-2), care bătuse Argentina, în meciul de deschidere (1-0). Intrat pe teren în minutul 58, Roger Milla (38 de ani la acea vreme) a înscris în minutele 76 și 86.
Patru ani mai târziu, în SUA - 1994, atacantul avea să devină cel mai în vârstă fotbalist care marca la un Mondial, după ce perforase poarta Rusiei în eșecul suferit de Camerun cu 1-6. „Îmi amintesc că am făcut un meci extraordinar împotriva României. Cel mai bun joc făcut de mine în acei ani. A fost o recompensă a eforturilor foarte mari pe care le-am făcut la antrenamente. Am marcat de două ori. Nu voi uita niciodată acele goluri”, spunea Milla într-un interviu acordat pentru „Evenimentul zilei” în 2011. De-a lungul carierei, africanul a evoluat la Monaco, Bastia sau Montpellier.
În 1993, România pierdea un meci epic la Kosice, împotriva Cehoslovaciei, scor 2-5, în preliminariile Mondialului din 1994. Gazdele au reușit să marcheze de două ori având doi oameni mai puțin pe teren și eroul partidei a fost slovacul Peter Dubovsky, autorul unui hattrick.
În vara acelui an, fotbalistul s-a transferat la Real Madrid și a jucat pe „Santiago Bernabeu” doi ani. A avut o soartă crudă, pentru că a murit la 28 de ani, în 2000, într-un accident de mașină produs în timp ce se afla în vacanță în Thailanda.
Poate omul din fotbal de care se leagă cele mai neplăcute amintiri ale românilor este Kennet Andersson. Atacantul suedez care în sfertul de finală contra „tricolorilor”, la Mondialul din 1994, a speculat o ieșire greșită a lui Florin Prunea și a trimis meciul la loviturile de departajare.
Acolo unde, e drept, și Thomas Ravelli a parat execuțiile lui Dan Petrescu și Miodrag Belodedici. Revenind la Andersson, longilinul atacant a făcut carieră în Serie A și a jucat Bari, Bologna și Lazio. „Este imposibil să-l anihilezi la jocul aerian”, spunea despre suedez celebrul antrenor Carlo Ancelotti.
Mladen Rudonja a fost un mijlocaș ofensiv sloven, care în 65 de partide a marcat 1 gol. Românii își aduc aminte bine de reușita lui, venită în returul meciului de baraj pentru Mondialul din 2002, disputat în toamna anului 2001. După o înfrângere în deplasare, scor 1-2, „tricolorii” au remizat pe teren propriu, scor 1-1. Rudonja a deschis scorul, Contra a egalat și naționala antrenată de Gică Hagi a ratat calificarea. Slovenul și-a atins punctul culminant al carierei în perioada 2000 - 2002, atunci când a fost legitimat la Portsmouth, însă unde nu a marcat niciun gol în campionat.
Celebrului Filippo Inzaghi i-a mers din plin atunci când a înfruntat echipa națională a României. În „sferturi”, la Euro 2000, Italia s-a impus cu 2-0 în fața „tricolorilor”, golul al doilea fiind reușit de perfidul atacant. Apoi, în toamna aceluiași an, în preliminariile pentru CM-2002, România era învinsă la Milano, de „Squadra Azzurra”, scor 0-3, primul gol fiind semnat de Inzaghi. Câteva luni mai târziu, în primăvara anului 2001, „Pippo” puncta de două ori și în Ghencea, în victoria cu 2-0.
În toamna anului 2003, România rata șansa de-a ajunge la barajul pentru Euro 2004, după ce remiza la Copenhaga, cu Danemarca, scor 2-2. Golul egalizator i-a aparținut lui Martin Laursen (90+5). Danezul nu a fost totuși marele coșmar al românilor, a căror furie s-a revărsat către arbitrul elvețian Urs Meier, cel care a amânat fluierul final, deși timpul expirase. E drept, în ultimul sfert de oră, elevii lui Anghel Iordănescu au ratat cinci-șase ocazii uriașe de-a se desprinde pe tabelă.
Toții fotbaliștii amintiți au provocat durere microbiștilor români. Există însă un italian care i-a îndoliat pe unii, dar i-a bucurat la culme pe alții. Massimo Maccarone este omul care le-a anulat biletele steliștilor pentru finala Cupei UEFA din sezonul 2005 - 2006. El a marcat golul decisiv al partidei Middlesbrough - Steaua (4-2) și a devenit un jucător foarte apreciat în rândul dinamoviștilor și rapidiștilor.