Reprezentanții Fundației „Nadia Comăneci”, cu sprijinul Editurii Evenimentul și Capital, au dăruit, în Vinerea Mare, cadouri copiilor internați în Spitalele bucureștene „Grigore Alexandrescu” și „Marie Curie”.
„Mulțumesc, tanti. O să colorez, vă promit”, ne-a spus, stâlcit, primul princhidel pe care l-am întâlnit în Secția de Chirurgie Plastică și Reparatorie de la Spitalul „Grigore Alexandrescu”, din Capitală. Inițial, când ne-a văzut intrând, s-a speriat și i-au dat lacrimile. Credea că suntem doctori și-am venit să-l bandajăm sau să-i facem injecție. Avea mânuța dreaptă înfășurată strâns în bandaje, iar pe chip i se citea durerea, în ciuda calmantelor care-i sunt administrate. Dar s-a luminat la față când i-am întins cărțile de colorat și creioanele, pe care se lupta să le scoată din țiplă cu mânuța sănătoasă. La fel ca el, alți 100 de puști și puștoaice, din mai multe secții ale spitalului de copii, s-au uitat întâi la noi cu suspiciune, pentru ca mai apoi să ne zâmbească și să ne mulțumească emoționați. I-am dăruit cărți și creioane și unui băiețel nou-născut. „Sunt primele lui cărți”, ne-a spus mămica, zâmbind larg. „O să le folosească atunci când va crește mare”, a continuat tânăra, care speră ca problema micuțului ei să se rezolve și să-și poată duce odorul acasă. I-am urat și noi „Multă sănătate” și-am plecat punând bine la păstrare, în suflet, zâmbetele și privirile calde ale micuților. În paralel, colegii noștri trăiau același emoții puternice la celălalt mare spital de copii din Capitală. (Dana Lascu)
„Ce daruri minunate!
Cărțile dăruite de copiilor internați la Spitalul de Pediatrie „Marie Curie” din București, au adus zâmbete pe chipul micuților. Mai ales că mulți dintre ei își vor petrece sărbătorile de Paște într-un salon de spital. „Ce daruri minunate!” a exclamat o fetiță, apoi a desfăcut cu nerăbdare cutia de culori și una dintre cărți, pentru a se apuca de colorat. Gest repetat de toți cei care au primit darurile noastre. „Vă mulțumim că v-ați gândit la copiii noștri, sunteți singurii, de altfel. Ne-am fi așteptat să-și aducă aminte de ei mai mulți”, ne-a spus medicul pediatru Ionuț Secheli. Ne-a însoțit prin toate saloanele din spital, cu o vorbă bună pentru fiecare micuț. „Iubim foarte mult copiii, altfel, cum am rezista!?”. Da, e și multă suferință în acest loc, dar copiii sunt înconjurați cu dragoste și, așa, trec mai ușor peste toate. Este foarte greu să te prefaci că nu vezi cât sunt de bolnavi unii dintre copilași. Dar zâmbești, stai de vorbă cu ei, le arăți ce lucruri minunate pot desena sau pot citi în cele patru cărți. Ei sunt încântați și îți mulțumesc cu sinceritate. Unii sunt nedumeriți că primesc ceva.
Maria, fetița crescută în spital
„Vreau să vă prezint pe cineva. E prietena noastră”, ne invită dr. Ionuț Secheli. Intrăm într-un salon unde într-un pătuț este o fetiță de 2 ani. Este învelită de la brâu în jos cu un scutecel. Are ochii vioi și spune ceva pe limba ei. Ne jucăm puțin, din vorbe. Aflăm că o cheamă Maria și este un copil la care părinții au renunțat, atunci când au văzut că are o malformație la coloană. Are piciorușele paralizate. Dar, Dumnezeu le aranjează pe toate. Micuța Maria are mai mulți părinți. Medici, asistenți, infirmiere care o iubesc, îi cumpără haine, jucării, tot ce are nevoie. Nașa i-a cumpărat chiar și cercei de aur.
Ne despărțim cu greu de copii. Medicii și asistentele ne mulțumesc încă odată că am venit. „Cărțile sunt foarte bune, le dau de lucru, să nu se plictisească”.