La Țarigrad în noiembrie 1719 avea loc nunta Constanței Caragea, fata lui Gheorghe Caragea, tatăl Marelui-Dragoman și principe onorar al Munteniei Scarlat Caragea, cu Mihai Manu.
Nunta, care s-a ținut la Țarigrad, este descrisă de germanul Gerhard Cornelius von den Driesch într-o carte publicată la Nurnberg în 1723.
Deși nu a avut loc în țara noastră, nu încape îndoială că obiceiurile lumii fanariote erau la fel cu cele ale boierimii din Principate, date fiind strânsele legături dintre ele. C.J. Karadja considera că descrierea poate fi considerată ca o pagină din istoria noastră culturală.
Musafirii fură poftiți într-o odaie cu rufărie aleasă, haine, perine și altele; peste masă așternute năframe cusute cu fir, - această avere fiind prețuită la însemnata sumă de 20 pungi sau 10.000 de taleri, ori, 1.333 ducați de aur, afară de juvaiericalele și alte scule prețuite la rândul lor la 6 pungi. Toate aceste bogății erau păzite de o roabă.
De față era un număr însemnat de cocoane grecești, toate acoperite cu juvaiericale din cap până în picioare. Ședeau toate turcește pe divan.
Doamnele aveau pe cap un fel de căciulițe ascuțite, cu vârful căzând peste urechea stângă.
Aceste căciulițe erau de catifea sau de alte stofe prețioase, cusute cu fir de aur și argint sau chiar împodobite cu diamante și mărgăritare.
Deasupra era aruncată o basma de stofă subțire.
Părul se purta întins pe spate atârnând în zulufi. La gât aveau lanțuri de aur cu pietre prețioase sau marame colorate.
Pe trup purtau o cămașă de in subțire ca firul de păianjen, încât de puteau admira sânii albi ca zăpada. Rochiile erau de mătase împodobite cu flori de fir, închise cu o mulțime de nasturi mici și croite în așa fel încât arătau toate mișcările trupului. Brâul era lat de trei degete și împodobit cu pietre prețioase.
Peste rochie se purta o blană de samur sau hermină, legată sau prinsă de gât cu o sponcă. Sub rochie aveau pantaloni de mătase fină sau de in, croiți foarte larg și strânși la picioare în niște papuci de piele subțire galbenă.
Citește și Nunta la români în vremea lui Caragea Vodă
Pe stradă purtau altă încălțăminte trasă pe deasupra. Intrând în casă schimbau încălțămintea, o servitoare însoțindu-le totdeauna pentru slujba asta.
Umblând prin casă puneau picioarele într-un fel de pantofi de lemn cu talpa și tocurile ridicate și prinse de picior cu curele.
Nemții și olandezii poftiți la nuntă luaseră loc pe divane împreună cu doamnele.
Serbarea a început cu poezii și cântece rostite de caraghioșii turci, după care cocoanele jucară fel de fel de hore.
Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric