Tinerii romi din Sinteşti, judeţul Ilfov, întorc spatele tradiţiei şi visează la maşini puternice şi cumpărături prin Europa. Ei vorbesc despre haine scumpe, de firmă, şi despre afaceri „adevărate“ în Bucureşti, „nu aici, printre ţigani“.
Stau în casele construite de părinţi din momentul în care le este decis viitorul şi sunt capi de familie încă de la vârste de 15-16 ani. Au preluat afacerile „de rangul doi“ ale familiei, îşi petrec vacanţele în marile capitale europene şi visează la maşini puternice, care să stea la soare în faţa palatului.
„Evenimentul zilei“ închide astăzi serialul despre imperiul ţigănesc de la Sinteşti, localitatea situată la numai câţiva kilometri de Capitală, cu o privire asupra tinerei generaţii de acolo.
Educaţi sub vechile obiceiuri ţigăneşti şi puşi în faţa unui viitor în care, la 35 de ani, ar fi deja bunici, tinerii din Sinteşti se separă pe zi ce trece de rădăcinile lor. Visează la afaceri „adevă rate“ în Bucureşti, „nu aici, printre ţigani“, la neveste românce şi haine scumpe, de firmă, nu „gunoaie cum găseşti aici, prin mallurile astea“. Bulibaş a a rămas un nume fără importanţă, pretext de râsete şi „baubau“ pentru trecătorii curioşi să afle cum este organizată o comunitate ţigănească.
„Căluţul“ şi „Taurul“
„Eu am doar două dorinţe în viaţă. Să am aici, în curte, un căluţ şi un taur. Şi să mă joc cu ele toată ziua.“ La auzul acestor cuvinte şi a vârstei persoanei care le rosteşte, 16 ani, te gândeşti la un adolescent nostalgic după vacanţele de vară petrecute la bunicii de la ţară. Asta până când îl zăreşti pe Radu, îndrăgostitul de căluţi şi de tauri. Şi afli că palatul din spate, ridicat pe două niveluri, e proprietate personală.
Apoi afli că, de fapt, „căluţ“ şi „taur“ sunt numele de cod a două mărci celebre de autoturisme de lux, pe capota cărora au fost imortalizate cele două animale. În fine, ultimele vise pure se spulberă când auzi o voce de femeie răcnind după interlocutor şi afli că, de fapt, domnişoara este venerabila sa soţie. Iar motivul pentru care Radu a fost chemat atât de urgent în casă este legat de fetiţa sa, în vârstă de o lună şi jumătate.
Radu a locuit toată viaţa în Sinteşti. Din când în când, mai schimbă aerul greu de România cu unul mai dulce, de Roma sau de Milano, spre exemplu. Se duce acolo la plimbare, zice el, să se „înţolească“ şi să-şi caute „căluţul“ şi „taurul“ care vor lua loc în curtea casei sale.
Asta, obligatoriu, până va avea vârsta să urmeze cursurile unei şcoli de şoferi. Pe tot acest fond, pentru Radu, bulibaşa din Sinteşti e mai mult o glumă. E mai receptiv însă la albumele marca Paraziţii şi BUG Mafia şi se visează mare afacerist în Bucureşti.
De la Milano la discotecă în Bucureşti
Radu este prototipul tinerei generaţii din Sinteşti, ultima „tranşă“, spun membrii acesteia, a celor căsătoriţi de mici în urma unor înţelegeri între părinţi.
Repartizaţi în palate impunătoare, construite din timp, aceştia au preluat, în marea majoritate, afacerile „de mâna a doua“ ale familiei. Locuiesc la doi paşi de casa părintească, dar sunt cu gândul la deschiderea unor afaceri în Capitală. Băieţi ca Radu merg lunar la Roma, Milano, Barcelona sau Paris, în scopuri turistice şi pentru cumpărături.
La finalul săptămânii, se îmbracă frumos, se parfumează şi dau iama în discotecă. Un loc binecuvântat, în care au prilejul să se asemene cu românii. „Păi, dacă mă aranjez puţin, dau cu parfum şi pun o ţoală de firmă sunt mai tare şi ca românii“, avertizează adolescentul pasionat de „căluţi“.
Adevărate probleme apar însă în momentul stabilirii unor relaţii sociale cu sexul frumos. Aşa se face că o banală conversaţie dintre unul din cei aflaţi lângă Radu şi o „româncă“ a intrat în folclorul popular al comunei Sinteşti, la capitolul „Aşa se face“.
„Eram într-un jeep, nu al meu, am deschis geamul şi i-am spus o poantă. Ea a început să râdă. Şi eu i-am spus: «Oau! Intru în panică!». Şi am râs amândoi. Acu, îţi dai seama, că dacă voiam să fac şi altceva, făceam, nu?“, povesteşte tânărul, sub privirile admirative ale participanţilor la discuţie.
VIAŢA SATULUI
Sinteşti, împărăţia de pe groapa de gunoi
Situat la numai câţiva kilometri de Bucureşti, satul Sinteşti pare un loc desprins din filmele science-fiction. Aici, pe un câmp unde la început erau depozitate gunoaiele din zonă şi-au făcut apariţia zeci de palate, trase parcă la xerox, ridicate pe mai multe niveluri şi diferenţiate numai prin numărul de turnuleţe agăţate de acoperiş.
Curţile au fost serios extinse, muşcând din drumul comunal care, în anumite locuri, abia permite trecerea unui singur autoturism. În faţa palatelor, în funcţie de avuţia familiei, sunt parcate câte două-trei maşini de ultimă generaţie.
Comunicarea între membrii comunităţ ii se face cu ajutorul stâlpilor din comună, pe care sunt prinse anunţuri de tipul: „Vând porc. Specia Landras de carne. 300 kg. Pe probă“. La ieşirea din Sinteşti se află plasat un echipaj de jandarmi despre care localnicii spun că „nu fac nimic“: „Când au fost atunci luptele au apărut după două ore şi speriaţi de parcă ar fi văzut nu ştiu ce“, povestesc oamenii.
Deşi luxul de aici întrece orice limită, discuţiile dintre localnici ajung de multe ori la gelozii faţă de alte comunităţ i ţigăneşti şi despre „realizările“ acestora. Ultima problemă: „Ţiganca de lângă Roşiori care şi-a legat casele, făcute de-o parte şi de alta a drumului naţional, cu o pasarelă. Stă acolo dimineaţa şi-şi bea cafeaua, se uită la maşini, ce-o mai face ea acolo sus. Cine dracu i-o fi dat lu’ asta aprobare să-şi construiască aşa ceva?“, redă dilema, analitic, un ţigan din Sinteşti.