București, 565 de ani de la atestarea documentară a Capitalei. Orașul dezvoltat în Câmpia Munteniei cu un destin spectaculos

Despre București, este greu să scrii altfel decât la superlativ. Cu toate deficiențele sale, cu toate că multe nu merg prin Capitalie, vorba dramaturgilor, așa cum ar trebui, București rămâne o mică Românie.

București - 20 septembrie 1459

În timpul cele de a doua domnii a domnitorului Vlad Țepeș, este datat actul care este considerat primul care face referire la București. „Andrei și fiii săi” sunt scutiți de taxe și primesc garanția, prin acest act că nu li se vor pune piedici în recunoașterea moștenirii lor din Mehedinți, zona Ponor.

Documentul poartă următoarea rezoluție domnească: „S-a scris în septembrie 20, în cetatea București, în anul 6968 (1459) Io Vlad voievod, din mila lui Dumnezeu, domn”. Toți domnitorii, începând de la Vlad Țepeș încep să acorde Bucureștilor o atenție mare pentru economie. Mihai Viteazul deși nu mută capitala, politic, aici, dă decrete domnești de aici.  „Horoscopul lui Dom Profesor” reia o legendă sentimentală povestită de un membru al legendarei familii a istoricilor Giurești, legată de București. Descoperirile arheologice atestă că București era pe drumul „de la varegi la greci”, cum am zice azi. Adică, din Nord, spre Atena.

Domnitorul Gheorghe Ghica, cu două domnii în intervaluș 1658-1660 a mutat capitala aici în anul 1659. Deja Capitala împlinea două secole de la prima sa atestare documentară.

București - orașul colinelor, mânăstirilor, meandrelor Dâmboviței

Aici, domitorii au construit pe colinele numite dealuri mânăstiri: Radu Vodă, Cotroceni, Văcărești ori Mihai Vodă. Orașul începe să se clădească. Apar hanuri, case, târguri. Stilurile fanariot, Belle Epoque, Art-Deco, realist-socialist și contemporan și-au făcut loc în marele oraș de pe Dâmbovița.

Marile bulevarde, micile străzi care se descarcă în Centrul Vechi, Centura Capitalei, gândită de Carol I și strategii săi fac astăzi farmecul orașului București. Apar parcurile, încep să fie gândite marile instituții, publice și culturale. Orașul  n-a fost scutit nici de molime, nici de cutremure, incendii.

Ca de fiecare dată, Capitala a renăscut. s-a reinventat. Perioada comunistă a fost cea mai intensă în transformarea Capitalei. Au căzut multe piese de patrimoniu sub lama buldozerelor, dar perioada de după 1948 a însemnat o integrare a mahalalelor și comunelor suburbane în ceea ce azi numim București.

O metropolă cu peste două milioane de locuitori

Capitala are peste două milioane de locuitori. Sunt foarte puțini cei care se pot mândri azi că au mai mult de trei generații aici. Mai mult de jumătate din cei ce locuiesc în București sunt urmașii primilor membri ai familiilor lor care au venit în Capitală. În Cetatea lui Bucur, timp de secole au venit boieri de provincie,  negustori, tineri dornici „de procopseală” ca ucenici la meșeșugari sau negustori, iar mai târziu, tineri muncitori și studenți. Capitala atrăgea energiile din provincie. Acesta este , până la urmă, rolul unei Capitale. În anii 80, ai secolului XX, Capitala devenise „oraș închis”. Adică doar cei cu „buletin de București” puteau lucra aici.