Vesela de la Casa Centrală a Armatei înoată în grăsime, Palatul CEC este grobian, iar Ateneul e "ugly" rău.

"Louis Vuitton City Guides" reprezintă de mulţi ani o colecţie stylish pentru stabilirea unui itinerar înaintea unei călătorii. La fiecare ediţie, ghidul este însoţit de hărţi practice şi clare, care îl transformă într-un instrument util pentru fiecare turist.

Completate în fiecare an, ghidurile îşi dovedesc utilitatea atât pentru turişti şi oameni de afaceri, cât şi pentru locuitorii oraşelor prezentate. Pentru a surprinde atmosfera oraselor, Casa Vuitton apeleaza de obicei la jurnalişti, scriitori, artişti, personalităţi, care îşi împărtăşesc propriile amintiri cu privire la oraşul pe care îl îndrăgesc.

În anul 2009, când ghidurile au marcat 10 ani de la apariţie, primul loc între cele 32 de oraşe prezentate de prestigiosul ghid, a fost ocupat de Bucureşti! Ordinea celor şase noi destinaţii adăugate în anul respectiv fiind: Bucureşti, Glasgow, Lausanne, Palermo, Manchester şi Saint- Tropez. Select.

Pulsul mândriei naţionale a crescut şi mai mult: soprana Angela Gheorghiu a fost aleasă pentru a povesti câte ceva despre Capitală (calătoriile sale către şi dinspre Bucureşti). Până aici totul foarte frumos şi very, very stylish, ca să ne încadrăm în temă. Dar…

Indicaţii

Ieşim din entuziasm şi poveştile frumoase, intrăm strict în indicaţiile…de ghid. În engleză. Aflăm, citind cu atenţie, că trăim, dacă este să traducem "liber" într-un oraş dezordonat- hai să zicem în plină mişcare, care te derutează, te tulbură. "This is a shifting, disconcerting city".

Un oraş a cărui emblemă este Casa Poporului! Palatul CEC şi Casa Centrală a Armatei? Ambele sunt "splendidly obese". Nici nu ştim dacă să ne aruncăm şi să traducem splendid de obeze, splendid de grobiene sau…. În fine, cică este "too bad for the Bucharesters, who are proud of them , and for certain visitors, who feel obliged to admire them"…

De fapt, Casa Centrală a Armatei merita vizitată "for its majestic proportions, stuccowork, and columns - but", dar suntem avertizaţi să nu care cumva să mâncăm ceva acolo, deoarece vesela înoată în grăsime -"as the dishes are swimming in fat").

Stăm bine la capitolul Capşa, definită drept o sinteză a celor mai respectabile tradiţii europene. Este citat în acest sens scriitorul, jurnalistul şi diplomatul francez Paul Morand. Legăturile lui Morand cu ţara noastră au motivaţii, deoarece scriitorul se căsătorise în 1927 cu prinţesa Elena Suţu, iar printre prietenii săi se număra fostul său coleg de la ambasada din Londra, Emmanuel Bibescu, văr cu Martha Bibescu.

Acelaşi scriitor este citat şi în ceea ce priveşte Ateneul Român, ghidul definind edificiul la care fac tot timpul referire românii drept "unpalatably ugly"-dezgustător de urât. Poate că nu ar trebui să cârcotim, simplul fapt că Bucureştiul nu prea select a fost inclus într-o companie elitistă (alături de Roma, Lyon, Miami, New York, Mumbai, Paris, Tokyo, plus ţările sus-menţionate) fiind suficient.

Nu ştii dacă să iei ironia ghidului drept răutăcioasă, având în vedere elitismul situaţiei. S-ar zice că se aseamănă cu ironia pe care care au încercat-o călătorii străini pe plaiurile noastre şi pe vremea lui Constantin Brâncoveanu.

VIZIUNE

Peşteri cu stalactite şi stalagmite în Capitală

Ghidul habar n-are că, dacă ţara noastră ar fi urmat visul jurnalistului francez Ulysse de Marsillac (1821-1877), Bucureştiul ar fi avut acum peşteri cu stalactite şi stalagmite!

Marsillac propunea în publicaţia "Jurnal de Bucarest" din 1872, ca pe partea rămasă liberă, cea din faţa Universităţii, să se construiască un subteran mare, din Podul Mogoşoaiei până în strada Colţea: "Tunelul acesta, luminat puternic cu globuri felurit colorate, să cuprindă tot ce poate folosi desfătării ochiului şi minţii, aquarium cu toate vietăţile mărilor, peşteri cu stalactite şi stalagmite, cascade luminoase şi pivniţe boltite, calde iarna, răcoroase vara, în care să se aşeze birturi şi berării... ". VIS. Cine ştie ce minunăţii ar fi avut oraşul încă de pe la 1800 FOTO: RĂZVAN VĂLCĂNEANŢU