În vreme ce edilul-şef al Capitalei, Sorin Oprescu, se gândeşte ce şampon să folosească pentru a curăţa bulevardele centrale, bucureştenii din Străuleşti îşi şterg pantofii de noroaiele în care se afundă uliţa din faţa casei.
În Capitala României - ţară promovată în lume sub sloganul „Simply Surprising” („România, mereu surprinzătoare” - n.r.) - unii îşi curăţă, ca de primăvară, grădina sau asfaltul din faţa locuinţei, alţii, ca de mulţi ani încoace, mai ales când plouă, îşi trag cizmele înalte până la genunchi şi se roagă să nu dea vreo rafală mai puternică, să le inunde casa.
Şi unii şi alţii au buletin de Bucureşti, doar că, pentru ultimii, Capitala este un sat. La Primăria Capitalei, din buricul târgului, se ştie despre nedreptate, dar nu se găsesc soluţii. „Cuiul lui Pepelea” este contractul păgubos, încheiat acum zece ani, între municipalitate şi societatea Apa Nova, prin care aceasta din urmă se angajează să gestioneze serviciile de apă şi canalizare în Bucureşti. Lucrurile nu par să se schimbe nici în viitorii 15 ani, cam cât mai durează contractul. „Impozite ca pe Victoriei”
VATRA NOUĂ. Ioana Niţu are 84 de ani şi a ieşit în faţa casei, pe bancă, la bulevard. Profită de soare şi discută cu găinuşa pe care o ţine în braţe, mângâind-o uşor pe creastă. Ar face bătrâna şi vreo doi paşi pe lângă poartă, dar îi este frică să nu cadă, şi a 12-a oară, în „craterele” lăsate de acum un an, de când pe stradă s-a băgat canalizare. Locuieşte pe „bulevardul” Apicultorilor, din cartierul Vatra Nouă, din sectorul 1. STRĂULEŞTI. Aici gropile sunt la fel, dar parcă fără rost. Oamenii nu au apă curentă, nici canalizare. N-au avut niciodată. În schimb, o dată la patru ani, au promisiunea că „se va rezolva”. În ultimele două săptămâni, bucureştenii de aici au ieşit în stradă. Nu e prima dată. Şi, cel mai probabil, nici ultima. „Răscoala” a avut loc pe strada Aiud, doi paşi mai sus de casa lui Oacheşu Onoriu. Oamenii au blocat, timp de câteva zeci de minute, şoseaua Bucureşti-Târgovişte.
„A venit viceprimarul de sector şi ne-a promis că vine iar, peste o săptămână, să ne zică ce a rezolvat. Plătim impozite ca ăia care stau pe Victoriei şi avem condiţii ca la ţară!”, povesteşte, cu năduf, Onoriu. Omul a rezolvat problema apei făcându-şi cişmea, iar nevoile şi le face „ca la ţară”. „Într-o gaură de unu pe unu, în pământ. Dau 180 de lei ca să mi-o golească periodic”, spune bucureşteanul. Rămâne nerezolvat drumul, pe care nu poţi merge, decât pe soare, cu încălţări uşoare. În rest, pe ploaie, trebuie să fii echipat cu cizme sau să ai pantalonii suflecaţi până la genunchi. Şi nici asta nu ar fi aşa de grav, dacă apa nu ar inunda casele aflate ceva mai jos decât nivelul drumului.
Când se întâmplă asta, oamenii dau fuga la Poliţia Comunitară din Străuleşti. „Avem teancuri întregi de sesizări, pe care le trimitem şi noi, mai departe, la primăria de sector”, spune poliţistul, care refuză să-şi dea numele şi să numere de câte ori a reparat maşina plimbată, zi de zi, prin gropile din Străuleşti. Nu e greu de ghicit: uliţele sunt mărginite de maşini ruginite sau avariate. Străuleştiul este vecin cu Vatra Nouă, cartier în care au început lucrările de extindere a utilităţilor, şi cu Mogoşoaia, unde, din nou, norocoşii au apă şi canalizare. „Am rămas noi, în mijloc, de parcă am fi uitaţi de lume!”, îşi varsă supărarea Onoriu, resemnat cumva de zvonurile care circulă prin cartier, cum că, în actele primăriei, cartierul apare ca asfaltat. „Noroc cu mortul” GIULEŞTI-SÂRBI. Cartierul Străuleşti nu e singurul uitat de autorităţi. În Giuleşti-Sârbi, din sectorul 6, aceleaşi gropi în faţa cărora şoferii fac cale-ntoarsă. La cârciumă însă, oamenii par mai liniştiţi de când văd „muncitorii lui Erbaşu” mişunând prin zonă. GHICA-TEI. În acest cartier din sectorul 2, oamenii au apă, dar nu şi canalizare. Apa murdară şi lăturile se varsă cu ligheanul, pe aceleaşi uliţe cu pretenţii de stradă. Prin şanţuri înguste, apa uzată ajunge în Lacul Plumbuita, garnisit, de-a lungul malului, de mormane de gunoi. Vara, mirosul este insuportabil. Iarna, gerul îngheaţă apa şi face drumul de neumblat. „Noroc cu Marian Cozma, de l-au înmormântat aici. Primăria lui Onţanu a mai strâns gunoaiele de ruşinea televiziunilor!”, povesteşte un localnic.
Harta cartierelor-sat din Bucureşti figurează şi în catastifele primarilor.
- În sectorul 1, nu au apă şi canalizare cartierele Chitila- Triaj şi Străuleşti.
- În sectorul 2 - Grădinile Fundeni, Petricani şi Andronache.
- În sectorul 4, în aceeaşi situaţie sunt cartierele Progresului şi Apărătorii Patriei.
- În sectorul 5 - Şoseaua Alexandriei, iar în sectorul 6 - Giuleşti-Sârbi.
POVESTE FĂRĂ SFÂRŞIT
Vinovate pentru străzile de secol al XIX-lea sunt autorităţile şi Apa Nova. Primele nu au niciodată soluţii, compania nu-şi face treaba
Bucureştiul are un sistem centralizat de alimentare cu apă din anul 1888 şi, cu toate acestea, există sute de bucureşteni care încă se spală la lighean. La baza „poveştii fără sfârşit” stă un contract încheiat de fostul primar, Viorel Lis, cu Apa Nova - o firmă de apartament la acea dată. Societatea a apărut după decizia municipalităţii de a concesiona serviciile de apă-canal. Decizia a fost luată la începutul anului 1999, iar până în luna decembrie a apărut şi Apa Nova, înregistrată pe adresa unui apartament din str. Zambaccian, nr. 34.
Apa Nova a câştigat licitaţia, potrivit lui Lis, pentru că „a spus că nu va majora preţul la apă pe o perioadă de câţiva ani buni”. Tariful a fost însă majorat de şase ori în primul an de contract, fiind invocate inflaţia şi devalorizarea leului în faţa monedei euro. Timp de cinci ani, contractul a fost ţinut la secret. Abia în 2005, când societatea nu a făcut faţă unei inundaţii, fostul primar general Adriean Videanu a făcut public contractul. Astfel a ieşit la iveală faptul că Apa Nova are obligaţia de a introduce utilităţi doar pe străzile eligibile, adică doar pe arterele modernizate.
„Dacă privim logic, ar fi destul de riscant să introducem conducte pe străzile nemodernizate, iar apoi acestea să fie distruse de maşinile de gabarit mare”, spunea directorul general adjunct al Apa Nova, Epsică Chiru. În această situaţie, de străzi nemodernizate, se află toate uliţele din cartierele aflate pe harta „satelor din Bucureşti”. Pe de altă parte, autorităţile refuză să asfalteze străzile, ca mai apoi acestea să fie sparte pentru introducerea utilităţilor.
Se creează astfel, un cerc vicios, canalizarea fiind pasată din curtea primăriilor de sector în cea a societăţii franceze, în vreme ce locuitorii îşi continuă traiul ca la ţară într-o capitală europeană. Contractul cu Apa Nova, iniţiat prin semnătură de Viorel Lis şi moşit de primarul Traian Băsescu (contractul a intrat în vigoare pe 17 noiembrie 2000), a fost criticat, mai apoi, de Videanu şi, mai nou, de Oprescu. Acesta din urmă chiar a ameninţat, „la intimidare”, cu rezilierea actului. Asta ar costa primăria câteva sute de milioane de euro. „Dragoste cu sila”
Legaţi într-o dragoste cu de-a sila, primarii de sector au încercat să rezolve singuri, cu diferite firme, lipsa canalizării de pe anumite străzi. Odată lucrările făcute - din banii bucureştenilor şi nu ai francezilor - acestea ar trebui predate, spre întreţinere, societăţii Apa Nova, care, potrivit contractului, deţine monopolul serviciilor de apă şi canalizare în Bucureşti. Societatea, refuză preluarea lucrărilor pentru că nu pot garanta calitatea lor. „Este doar un motiv. În realitate, refuză preluarea lucrărilor pentru că astfel ar trebui să accepte tarife mai mici, deoarece treaba lor a fost făcută de primărie. Refuză asta, deci refuză şi preluarea lucrărilor”, declară surse din Primăria Sectorului 6.
Ritm de lucru „prea slab” Concluzia „poveştii fără sfârşit” o trage Miltiade Constandache, directorul general al Agenţiei de Reglementare a Nivelelor de Servicii Apă Canal: „Apa Nova are un program, prevăzut şi în contractul de concesiune, la care ritmul de realizare este destul de slab. Problema e însă că acest program este condiţionat de sistematizarea carosabilelor, care intră în competenţa administraţiilor locale.
Ne întâlnim astfel cu situaţia în care administraţiile locale nu fac carosabilul, Apa Nova nu face reţelele, iar cetăţeanul stă cu toaleta în curte şi fără apă”. Recent, primarul sectorului 2, Neculai Onţanu, a declarat că va acţiona în judecată societatea franceză, cerând 22 de milioane de lei, sumele investite, de-a lungul anilor, pentru introducerea reţelelor de apă şi canalizare. Anul acesta, primăria de sector şi-a asumat obligaţia să introducă apă şi canalizare pe 80 de străzi, iar Primăria Municipiului Bucureşti s-a angajat la astfel de lucrări pe 109 străzi. Apa Nova va executa lucrări doar pe 13 străzi. Dar asta numai dacă-şi va recupera datoriile de la RADET.
„REPUTAŢIE” Francezii de la Apa Nova, ţeapă după ţeapă, în toată lumea Compania franceză Vivendi (ulterior devenită Veolia), firma-mamă a SC Apa Nova, nu le râde în nas doar românilor.
- În New Orleans, filiala locală a lui Vivendi, U.S. Filter, i-a revoltat pe cetăţeni după ce a deversat resturile de apă menajeră în râul Mississippi.
- În Africa, statul Gabon a renunţat la partenerul francez Veolia, dându-l afară pe Andreas Baude, care a fost primit cu braţele deschise de autorităţile de la Bucureşti.
Neregulile apar într-un raport făcut de Organizaţia Public Citizen, pe tema serviciilor prestate de Compania Veolia Environnment (Vivendi).
- O altă filială a fost izgonită din Puerto Rico după o serie de lucrări făcute de mântuială.
- În Cehia, la începutul anului 2001, Vivendi, în colaborare cu Anglian Water, a câştigat un contract de concesionare pe o durată de 13 ani, pentru serviciile de apă şi canalizare în Praga. După un an de critici, în urma unor inundaţii puternice, consiliul municipal a trebuit să investească peste 400 milioane de dolari într-un proiect de reabilitare a sistemului de alimentare cu apă.
Printre cei păgubiţi de SC Apa Nova s-au mai numărat şi vecinii noştri din Ungaria. Consiliul Municipal din oraşul Szeged a încercat să rezilieze contractul, încheiat pe cinci ani, cu Vivendi, pierderile fiind de 3,2 milioane de dolari.
Francezii au dat însă lovitura în Australia, unde au reuşit ca, în numai un an, să pună pe butuci sistemul de canalizare al oraşului Adelaide, astfel încât acesta a ajuns să fie denumit „Marele Rahat”.
În Filipine, contractul dintre administraţia oraşului Roxas şi Vivendi Capiz a fost reziliat. La fel s-a întâmplat şi în Malaezia.