Metroul, autobuzele și tramvaiele Capitalei sunt goale. Traficul pe bulevarde și străzi s-a diminuat cu 90%. Au dispărut până și cerșetorii. Capitala s-a transformat într-un oraș de zombies. Toți se uită cu suspiciune la ceilalți la cel mai mic strănut.
Dis-de-dimineață, între șapte și opt, o oră la care toată lumea pleacă spre serviciu și părinții își duc copii la școală cu mașina, traficul pe Șoseaua Ștefan cel Mare, cea mai aglomerată arteră a Bucureștiului arăta ca într-o sâmbătă de vară în care mai toată lumea e plecată în vacanță. Atâta doar că vacanța e la oameni acasă.
Oamenii se feresc unii de alții
În stația de metrou Obor, la ora opt și jumătate, când în urmă cu două săptămâni mai că te călcai în picioare cu ceilați călători, erau doar câteva persoane pe ambele peroane. Metrourile care opreau în stație erau și ele aproape goale.
În stația Piața Victoriei 1, pe sensul de mers către Gara de Nord, aveai senzația că e aproape de 11 noaptea, nu de 8.40 dimineața. Și parcă ți se făcea dor de îmbulzeala de altădată. Cu oricine încerci să intri în vorbă se uită la tine ca la un ciumat și pastrează distanța regulamentară de doi metri. Oamenii, pur și simplu nu mai vor să comunice. S-au înstrăinat unii de alții.
Piața Victoriei e goală pușcă
Aceeași situație și în Piața Victoriei 2, unde oprește „metroul corporatiștilor” care merg la muncă pe platforma Pipera. Jumătate din cei care merg în acea direcție poartă mască pe figură.
Și Ioan, un IT-ist care zice că lucrează pentru Huawei are mască pe față. E ceva mai comunicativ, dar pe termen scurt: „Eu lucrez cu chinezi. Sunt workaholici. Muncesc până la epuizare. Îi mai trimitem acasă când vedem că au febră”. E la fel de sintetică și Maria, care muncește la o bancă mare: „De ce nu e lume în metrou? Păi, au fost trimiși mai toți să muncească de acasă. Da’, uite, mai sunt și proaste ca mine care sunt chemate la birou”. Se îmbufnează.
„Păstrați distanța, vă rog”
Pe sensul invers, către Piața Univestății, trenurile sunt și mai goale, iar stația de la Universitate e de-a dreptul sinistră. Câțiva rătăciți, mai toți cu măști, și alți câțiva muncitori de la Metrorex care, cu o scară, schimbau niște neoane arse.
Alina, o doctoriță rezidentă, mai s-o ia la fugă când te apropii de ea: „Păstrați distanța, vă rog”, răspunde la abordarea reporterului care o întreabă de ce poartă mască, să se protejeze pe ea sau pe ceilalți călători de ce ar putea avea ea. Se fâstâcește: „Au dat cu tot felul de substanțe..., d-aia”.
Stațiile de metrou Piața Unirii 1 și Piața Unirii 2, puncte nodale ale transportului subteran bucureștean, sunt la fel de pustii. Vânzătoarele de la gogoșerii și patiseriile cu merdenele, pateuri și alte foietaje șomează și fumează. A doua activitate, așa, mai pe șest, că fumatul e interzis la metrou, dar în „cușca” lor fac tot ce vor.
Un sentiment dezolant
Nici în stația de metrou de la Crângași, unul dintre cele mai mari „cartiere-dormitor” ale Capitalei, lucrurile nu stau diferit. Sus, la suprafață, în stația tramvaiului 41, cel mai important „metrou ușor de suprafață” bucureștean, te ia tristețea. E oră de vârf și, în condiții normale, pierzi două tramvaie, că n-ai loc de puhoiul de lume, până abia reușești să te strecori în al treilea, asta dacă ești băgăreț și ai noroc. Acum, pe peron sunt trei inși. Tramvaiele vin cam la două mînte unul după altul și nici jumătate din locurile pe scaune nu sunt ocupate.
Și Podul Grant, în mod obișnuit congestionat, e incredibil de gol. Și nici în tramvaiul 16, care face legătura între Pipera și Kilometrul 0 al Capitalei, la Biserica Sfântu Gheorghe-Nou, impresia artistică de dezolare era identică.
„Orașul e gol, dar miroase frumos”.
Iar în autobuzele 330 și 335, unele dintre cele mai agomerate, nu erau decât câțiva oameni. De plidă, într-un 330 plecat de la Piața Presei libere cu doi călători, până la Lizeanu, lângă Obor, n-au mai urcat decât alți doi. Culmea este că, în tot raidul acesta prin mijloace de transport în comun din București, n-am văzut picior de controlor.
Și, nici pe stradă, nici în tramvai, nici în autobuze, nici la metrou, nici urmă sau miros de vînzători ambulanți, aurolaci sau cerșetori.
Faza cea mai simpatică a fost de la un puști de 20 de ani pe nume Dimitrie. Acesta a conchis, cu mintea lui de bărbat tânăr: „Orașul e gol, dar miroase frumos”.