Dragos Bucurenci: "Imagineaza-ti o cina la tine acasa. Desi ai aerisit bine, mesenii stramba din nas din cauza izului pestilential care pluteste in aer."
Cunosti problema, dar o ignori suveran in speranta ca, din politete, prietenii tai vor face la fel. Excedat de mirosul insuportabil, unul dintre ei indica nonsalant sursa neplacerilor: ti s-a infundat closetul de serviciu. Amabil, omul nostru te intreaba daca vrei numarul unui instalator. Cum reactionezi?
Daca ai fi un demnitar roman, probabil ca i-ai reprosa impertinentului ca nu se vorbeste despre asa ceva la masa, l-ai lua de guler si ti-ai chema bodyguarzii sa-l dea in suturi afara din casa. Nu te-ar opri nici prietenia care va leaga de multa vreme, nici buna crestere care cere sa nu raspunzi la impolitete cu impolitete, nici macar bunul simt. La tine in casa nu permiti, domnule, sa vorbeasca cineva despre closet in timpul mesei!
In iuresul starnit de declaratiile ambasadorului Taubman, observ ca politicienii romani pun din nou carul inaintea boilor. Mai inainte ca problemele care ne fac sa stam cracanati intre statutul de tara bananiera si civilizatie sa fie rezolvate, tinem cu tot dinadinsul sa ne fie respectata suveranitatea nationala si sa nu-si bage nimeni nasul in oala in care duhnesc treburile interne.
N-am invatat sa folosim cu regularitate apa si sapunul, dar stim sa ne-mbracam in toale Bucci, sa ne parfumam cu Dihor, iar gorilele noastre sunt gata oricand sa-l faca terci pe prost-crescutul care are tupeul sa ne atraga atentia ca am uitat sa facem dus.
In ultima jumatate de veac, demnitatea si suveranitatea nationale au fost invers proportionale cu sanatatea democratiei si dezvoltarea economica. Poporul acesta n-a fost niciodata mai demn si mai suveran ca pe vremea lui Nicolae Ceausescu. E drept ca nici mai sarac si nici mai batjocorit n-a fost vreodata. Ne place sa ne revendicam de la Decebal si de la Stefan, dar obsesia amestecului in treburile interne e o tafna propagandistica mostenita de la un criminal gangav si agramat.
Nu-mi sunt simpatici Ambasadorul Taubman si, cu atat mai putin, Administratia pe care o reprezinta. La rigoare, pot sa admit ca nu se face sa comentezi legile unei tari care te-a primit in calitate de diplomat. Dar, pentru numele lui Agamita Dandanache, cine s-a trezit sa fie rigorist intr-o tara in care presedintele confunda ziaristele cu animatoarele, primul-ministru face declaratii despre mucii din freza unui coleg de partid, iar ministrul de externe viseaza cu ochii deschisi la ghetouri pentru infractori?
Ambasadorul Taubman nu s-a trezit vorbind pentru presa straina, nici nu si-a propus sa terfeleasca imaculata imagine a Romaniei in lume. Ne-a vorbit noua, romanilor, despre o problema pe care o avem cu alesii nostri. Alesi pe care nu reusim sa-i facem, de 18 ani, sa ia in seama opinia celor care i-au votat atunci cand voteaza, la randul lor, legi care favorizeaza coruptia si infractorii.
Ce tara e aceea in care gura diplomatilor adevar graieste, iar regii umbla imperturbabili in demnitatea goala?
Vreau sa le multumesc domnilor Tariceanu, Vacaroiu, Olteanu, Iliescu, Nastase si Funar pentru ca ne-au redat, ca popor, onoarea noastra, care ne-a-njurat. Uitasem ca suntem niste cretini solemni si nu permitem, domnule, ma-ntelegi?
Recomandările noastre
