Potrivit site-ului de profil "Indie Wire", filmul celebrului Peter Weir "The Way Back", cu Dragoş Bucur şi Alexandru Potocean, ar putea avea premiera la Toronto.
Colaboratoarea "Indie Wire" Sydney Levine anunţa recent că ultimul film al celebrului regizor Peter Weir are şanse mari să fie prezentat la cea de-a 35-a ediţie a Festivalului de la Toronto (9-19 septembrie).
Compania "Exclusive Films International" se ocupă de vânzările internaţionale ale lungmetrajului, iar, pe site-ul său, "The Way Back" figurează ca fiind încă în postproducţie. Până la data publicării acestui articol, actorii Dragoş Bucur şi Alexandru Potocean, care joacă în film alături de Ed Harris, Colin Farrell, Mark Strong, Jim Sturgess, Saoirse Ronan, nu ştiau încă dacă premiera va avea loc la festivalul de la Toronto.
Evadare în ritm susţinut
Noul film regizat de Peter Weir este o ecranizare a unei cărţi autobiografice, de Slavomir Rawicz, intitulată "The Long Walk: The True Story of a Trek to Freedom". Autorul, ofiţer de cavalerie polonez, a fost închis în gulagul siberian în 1939 şi a reuşit să evadeze un an mai târziu, în compania a şase alţi prizonieri. Scenariul îi aparţine tot lui Peter Weir, iar designul costumelor, soţiei cineastului.
"Suntem şapte demenţi care pleacă din Siberia până-n India. Or, ca să nu vezi doar şapte nătângi care umblă pe acolo, Peter Weir a luat decizia să-i diferenţieze: unul, care era preot leton, se ruga mereu, avea Biblia cu el, eu desenam, altul, care juca un american, meşterea tot timpul. De exemplu, Colin Farrell joacă un criminal de rând, nu politic sau ceva, un cuţitar pur şi simplu, tot timpul avea cuţitul la el şi se tot juca", povestea Alexandru Potocean într-un interviu acordat la puţin timp după ce încheiase filmările, în iunie 2009.
Preistoria unui jurnal video
"Am luat lecţii de desen pentru că personajul meu, ofiţer în armata poloneză şi patron de patiserie în civilie, era artist amator. Aşa că a trebuit să învăţ - cu bulgarul care făcea storyboardul - ca să se poată vedea pe cameră la detaliu de mână cu creion. Desenam scene din gulag, oameni, chipuri, pe camarazii mei. Pe bucăţi de carte, pe ce apucam mai scrijeleam. Să zicem că ţineam un jurnal video primar", e de părere Potocean.
Ritmul de muncă la "The Way Back" a fost copleşitor: "Se trăgea 12 ore standard şi apoi până la 20. Dar eu n-am avut norocul ăsta, m-am oprit la 19 într-o zi, deşi am făcut over-time-uri dese", punctează amuzat actorul. Nici nu se aştepta la altceva: "Ni s-a zis că va fi un ritm susţinut. Însă nu ştiai la începutul zilei cât vei lucra, a filmat foarte mult, acoperea toate secvenţele: tiparul general, apoi venea strâns, apoi pe fiecare, ăsta e stilul lui. Are ore întregi... A început cu perioada de gulag, când suntem noi închişi, apoi evadarea şi grosul filmului, tot drumul nostru. Or, din câte am înţeles, îi iese un lungmetraj numai cu secvenţele din gulag".
În plus, pentru acest rol, Potocean a avut de îndeplinit sarcini mai puţin obişnuite. "Mai erau şi multe din astea cum să aprindem focul din nimic sau cu cremene, am învăţat să facem şi aşa ceva sau cum să vânăm fără arme, e şi o componentă documentaristică a filmului. Am fost puşi în poziţia de a jupui un cerb prins într-o mlaştină. Ceva de genul «Survivor», am mâncat şi conuri de prin păduri... Peter Weir avea un consilier francez care chiar a făcut drumul nostru «fictiv» pe viu, ne-a învăţat inclusiv cum să facem rost de apă în deşert, să pui nişte piei de animale în nisip în aşa fel încât să se strângă nişte picături de apă în ele", detaliază Potocean.
Cât despre vestimentaţie, "eu am avut o uniformă militară poloneză aproape tot filmul, aveam extrem de multe (...). În ce priveşte hainele, aveai libertatea să vii cu chestii: dacă îţi rupeai ceva, puteai să-l coşi, dar să se vadă că e cusut ca vai de el", explică actorul. "Nu ştiai la începutul zilei cât vei lucra, a filmat foarte mult, acoperea toate secvenţele: tiparul general, apoi venea strâns, apoi pe fiecare, ăsta e stilul lui." ALEXANDRU POTOCEAN, actor
CARIERĂ
Şase nominalizări la Oscar
Australianul Peter Weir şi-a început cariera de cineast pe vechiul continent. Primul său lungmetraj de proporţii, "Un an de cumpănă", cu Mel Gibson şi Sigourney Weaver, l-a dus în competiţia pentru Palme d’Or la Cannes, iar la Berlinală a ajuns 10 ani mai târziu, cu "Stare de şoc".
Primul său film american de succes a fost "Martorul" (1985), care i-a adus cineastului şi cea dintâi nominalizare la Oscar. Au urmat încă cinci. Are trei premii BAFTA, o nominalizare la Ursul de Aur, un César şi un David pentru cel mai bun film străin ("Cercul poeţilor dispăruţi"), patru nominalizări la Globurile de Aur, şi un premiu al Academiei Europene de Film ("The Truman Show"). De prin anii ’80, Peter Weir şi-a rărit "ritmul" de muncă, lăsând cam trei ani între un lungmetraj şi altul. Înainte de "The Way Back", a realizat "Master and Commander: La capătul Pământului" (2003).