Blocada Berlinului, criza internațională care a rezultat din încercarea Uniunii Sovietice, în 1948-49, de a forța puterile aliate occidentale (Statele Unite, Regatul Unit și Franța) să renunțe la jurisdicțiile lor post-Al Doilea Război Mondial în Berlinul de Vest.
Blocada Berlinului. Un oraș distrus, la finalul celui de-al Doilea Război Mondial. Fără autostrăzile și strălucierea de astăzi. Planul Marshall fusese conceput de către generalul american George S. Marshall fiind lansat în 5 iunie 1947. Scopul său era sprijinirea economică a Europei dar a fost extins, evident și pentru Germania Occidentală. Printr-o reformă monetară restrânsă s-a reintrodus Deutsche Mark drept monedă naţională, inflaţia galopantă fiind controlată.
Sovieticii au dezavuat introducerea acestei monede ca forță valutară şi în martie 1948 au renunțat să mai participe la administrarea economică. A zonelor de ocupație germane, convenite la Potsdam în 1945. În 24 iunie 1948, ei au blocat rutele terestre care legau Germania Occidentală de Berlinul Occidental. Aliaţii occidentali au inițiat și coordonat un pod aerian prin care Berlinul Occidental a fost aprovizionat. Cu mărfuri de strictă necesitate, jucării și chiar dulciuri pentru copii. Blocada aducea numai mizerie.
Există și azi, scrisori ale unei fetițe vest-germane către „unchiul de ciocolată”. Era un pilot de cargo american care lansa containere cu dulciuri pentru copiii de aici, condamnați la înfometare.
Blocada Berlinului. Sovieticii ridică restricțiile
Sovieticii instalaseră artilerie, mitraliere grele la capetele de acces spre Berlinul Occidental. Cât și pe drumurile care tranzitau teritoriul controlat de sovietici, printre care și legendarul Check-Point Charlie. După aceea, vest-germanii au făcut demersuri pentru ca industria lor grea să nu mai fie demontată de către occidentali și sovietici, astfel că, acest proces a încetat în 1950. Americanii concepuseră prin intermediul unui funcționar, Henry Morgenthau un plan prin care Germania să aibă doar agricultură, fără niciun fel de industrie grea.
La 23 mai 1949, Republica Federală Germania a fost fondată oficial pe teritoriul zonelor de ocupaţie franceză, americană, britanică. Oraşul Bonn din sud-vestul RFG a devenit capitala federală a Germaniei de Vest.
În data de 7 octombrie 1949, zona sovietică de ocupație a devenit Republica Democrată Germană, capitala fiind Berlinul de Est. Berlinul de Vest a rămas sub control occidental având patru puncte de acces-control și o zonă de demarcație pe Podul Glienicke de pe râul Havel care separa Berlinul de Vest de teritoriul est-german controlat de sovietici. Jumătatea podului era granița dintre RDG și Berlinul de Vest.
I se mai spunea și „Podul spionilor” pentru că aici se efectuau schimburi de spioni între americani și sovietici. Berlinul de Vest a fost înconjurat din 1961 de Zidul Berlinului, cu acces prin Poarta Brandenburg, tocmai pentru ca est-germanii să nu fugă în Berlinul Occidental. Acest zid va cădea în noiembrie 1989, ca un simbol sinistru al Războiului Rece care era pe sfârșite.