Orice ochi obișnuit cu forma tipică a bisericilor bizantine ori din lumea catolică tresaltă atunci când vede Biserica Sf. Nicolae din Hunedoara. Nu e nici tipic bizantină, nici gotică. De fapt e o îmbinare între forma grecească „în cruce” a bisericilor ortodoxe de secol XV, cu altar cu patru laturi, identic cu cel al capelei gotice de la Castelul Corvinilor, cu un pronaos ridicat două veacuri mai târziu, plus o turlă apărută undeva la începutul secolului XIX.
Interiorul e și mai spectaculos, chiar și-așa cum se prezintă acum, acoperit de un strat gros de funingine și praf.
Icoane vechi de secole
Intrarea se face prin „turnul” bisericii. Se trece în pronaos- ul apărut între 1634 și 1654. O tencuială făcută nu se știe când acoperă pictura de la acea vreme. Apoi pășești în naosul bisericii. Practic, în partea lăcașului de cult ridicată la 1458, la doar doi ani după moartea lui Ioan (Iancu) de Hunedoara. Patru coloane cilindrice sprijină cupola. Pe pereții din stânga și din dreapta domină imagini ale sfinților militari: Gheorghe, Teodor Stratilat și alții.
Iconostasul este dominat de patru icoane mari, care strălucesc din nou: „Sfântul Nicolae”, „Maica cu pruncul”, „Iisus Pantocrator” și „Adormirea Maicii Domnului”. „Primele două sunt ale unui pictor, celelalte sunt opera altuia. Toate patru au venit aici, nu se știe exact când, de la fosta mănăstire Plosca, de lângă Hunedoara. Sunt însă datate la 1648. Sunt singurele elemente din iconostas de a căror vechime suntem siguri”, explică preotul-paroh Ioan Georgiu. Crucea din partea de sus a iconostasului, încadrată de icoanele Maicii Domnului, respectiv a Sfântului Ioan Evanghelistul, pot fi cel puțin la fel de vechi.
FOTO: Așa arăta biserica la 1654
Spectacol vizual acoperit de praf afumat
Dacă nu ești atent, iar lumina din interior e stinsă, ai impresia că toți pereții din partea veche a bisericii sunt, pur și simplu, negri. Distingi doar câteva contururi pe pereți șiatât. O a doua privire îți arată însă figuri cât se poate de expresive și scene religioase „reînviate” în pictura interioară a lăcașului de cult. Cu o privire și mai atentă descoperi „petice” curățate ale pereților care îți arată că, dacă toată pictura ar beneficia de o restaurare, te-ai afla în mijlocul unei minunății artistice vechi de aproape 400 de ani. Pisania biserici amintește de ctitorii ei: „protopopii Nicolae și Ianăș”, „negustorii Vasile și Statie, și alți negustori” care au donat banii și aurul de care a fost nevoie pentru pictarea acesteia. „S-a folosit multă foiță de aur, în pictură”, spune preotul bisericii, iar „galben pal” acoperit de un strat gros de praf afumat este din plin, mai ales pe cele patru coloane ce sprijină cupola.
„Anul trecut am reușit să chemăm un specialist pentru un studiu al picturii și atunci s-au făcut aceste curățiri pe suprafețe mici. Am vrea să avem toată pictura restaurată, dar ne costă undeva la 1,5 milioane de lei. Altcineva ne-a făcut o ofertă de 300.000 de lei, dar nu știu sigur dacă e vorba de 
restauratori autorizați de Ministerul Culturii. Abia am avut 10.000 de lei pentru restaurarea celor patru icoane vechi ale iconostasului. Avem doar 6.000 de enoriași arondați în parohie, majoritatea pensionari cu venituri foarte mici. Destul de puțini mai vin la slujbă, duminica. Nu le putem cere lor bani. Nici Episcopia Devei și Hunedoarei nu ne poate ajuta. M-am tot interesat și de fonduri europene, dar n-au fost disponibile. Mai rău, acum biserica este revendicată de greco-catolici (lăcașul de cult a aparținut greco-catolicilor începând din secolul XVIII și până la 1948 – n.r.) ceea ce complică și mai mult situația. Mă rog, istoricii spun c-a fost ortodoxă de la bun început. Om vedea ce zice și justiția. Orice-ar fi, nu ne dăm bătuți cu problema restaurării”, se ambiționează părintele.
Început dificil
Ioan Georgiu este de loc de lângă Dej și a venit la Hunedoara pentru a sluji la Biserica Sfântul Nicolae în 2010: „Mă informasem și știam unde vin. Însă când am pășit pentru prima dată în biserica asta mi-am dat seama că e un loc aparte”. A făcut pliante, cont de Facebook, a luat legătura cu specialiști de la Castelul Corvinilor care l-au ajutat cu idei, cu un panou de prezentare, cu semnalizări rutiere ale bisericii, a avansat idei pentru valorificarea turistică a celei mai vechi biserici din oraș. Deocamdată, degeaba. În timp ce la Castelul Corvinilor vin mii de turiști în fiecare zi, la Biserica Sfântul Nicolae abia dacă apare câte unul, în vreun week- end. „Anii trecuți am mai avut, așa, cam două autocare cu turiști pe an. Anul ăsta încă n-am avut niciunul. Dac-au fost turiști, au fost, așa, sporadic. Nu vrem neapărat să punem taxă de vizitare nici măcar un leuț. Vrem să știm că e a noastră și că în viitorul apropiat cineva ne ajută cu bani să restaurăm pictura. După aceea vrem să le-o arătăm turiștilor gratuit. Aș sta toată ziua-n biserică, dac-am avea cu adevărat ce le arăta turiștilor”, adaugă părintele Georgiu
La Castelul Corvinilor, în 2014, au fost peste 230.000 de turiști. La Biserica Sfântul Nicolae, care se vede mai ales din dreptul fântânii săpate de prizonierii turci și careau pomenit-o în inscripția lor de pe contrafortul capelei, câteva zeci. „Mai vin, câte unul – doi, duminica. Rar mă mai sună cineva care vine cu vreun grup”, spune preotul paroh. „Puțină lume știe că aici era, de fapt, centrul orașului, de la Iancu de Hunedoara încoace. Pe la 1.800 casele alea două erau Primăria și Poliția o r a ș u l u i ”, adaugă părintele Ioan Georgiu arătând spre actuala casă parohială și imobilul de lângă ea.
FOTO: Deși acoperit cu un strat gros de funingine, interiorul este extrem de spectaculos
Părintele Georgiu spune că este sprijinit de specialiști ai Muzeului Castelul Corvinilor și de alți hunedoreni, care cunosc adevărata valoare culturală și istorică a bisericii. Arheologul Cristi Roman este unul dintre ei: „Lucrăm la un proiect pentru amenajarea unui muzeu de parohie în turla bisericii Sfântul Nicolae. Suntem un grup de tineri hunedoreni cu afinități spre acest domeniu și o facem în mod voluntar. Așteptăm găsirea unei posibilități de 
finanțare”.
O poveste din Evul Mediu
Cercetările arheologice făcute în perioada 1996 – 1999 la Biserica Sfântul Nicolae dovedesc faptul că aceasta a fost ridicată pe locul uneia și mai vechi. Unii specialiști în domeniu spun c-ar fi fost vorba de o biserică de lemn, cu fundație de piatră. Alții cred că, de la bun început, biserica ortodocșilor din Hunedoara contemporani ai lui Ioan (Iancu) de Hunedoara era din piatră. Prima biserică a fost demolată în urma conflictelor între ortodocși și catolici. „În momentul în care a primit cetatea Hunedoarei, cneazul Voicu a trecut la catolicism, așa că se prea poate ca Ioan de Hunedoara să fi fost catolic prin botez. Comunitatea ortodoxă de la Hunedoara era una foarte puternică, dar îi era fidelă lui Ioan. Conflictul a plecat de la liderii celor două comunități religioase, Ioan de Caffa de partea ortodocșilor și Ioan de Capistrano, de partea catolicilor”, spune profesorul Nicolae Cerișer, director al Muzeului „Castelul Corvinilor” între 1998 și 2012. Situația este descrisă detaliat într-un articol publicat de profesorul universitar Zeno Karl Pinter, coordonatorul cercetărilor arheologice din anii ‘90. În materialul amintit se arată că, în castelul de la Hunedoara era găzduit călugărul franciscan Ioan de Capistrano, care făcea o propagandă ferventă pentru religia catolică. Lider al comunității ortodoxe din zonă era vlădica Ioan de Caffa. Capistrano îl convinge pe Ioan de Hunedoara să încuviințeze arestarea și încarcerarea lui Ioan de Caffa, eveniment petrecut la 17 ianuarie 1456. „Nu este exclus ca în acest context, dintr-un exces de zel, castelanul din Hunedoara să fi pustiit și lăcașul de cult al comunității românești”, se arată în lucrarea profesorului Pinter, în care se menționează că permisiunea obținută în 1458 pentru ridicarea altui lăcaș de cult ortodox să fie, de fapt, un acord pentru renovarea celui vechi.
FOTO: Așa se vede Castelul Corvinilor din turla Bisericii Sf. Nicolae
În istoria păstrată de preoți, lucrurile sunt mai simple și capătă o notă aparte: „A fost acea biserică veche. Capistrano a demolat-o cu acceptul lui Ioan de Hunedoara în vremurile alea tulburi. La câteva luni după demolare, Ioan de Hunedoara a murit (pe 11 august 1456). Fiul său, Matei Corvin, și-a dat seama ce rău s-a petrecut pe vremea tatălui său și a dispus ridicarea altei biserici ortodoxe, pentru românii și sârbii care erau atunci la Hunedoara. Erau și foarte mulți sârbi, meșteri, la Castel, care au lucrat și aici, la biserică”, spune părintele Ioan Georgiu.
