Războiul lui Vladimir Putin, pe care Patriarhul Kiril l-a cauționat, a provocat diviziuni în sânul clerului rus în contextul competiției cu Biserica Ortodoxă Ucraineană, care s-a emancipat de sub tutela Rusiei în 2019.
Un anunț cât se poate de eliptic: „Din cauza situației internaționale, Mitropolitul Onufrie al Kievului și al Întregii Ucraine (…) nu a putut participa la ședința Sf. Sinod”. Astfel explică site-ul de relații externe al Patriarhiei Moscovei absența liderului Bisericii Ortodoxe din Ucraina de la o ședință a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse, din care fac parte și mitropoliții bisericilor autonome dependente de Patriarhia Moscovei. Prin omisiunile sale, formula este reprezentativă pentru dezbinarea profundă pe care o aduce în Biserica Rusă invadarea Ucrainei din ordinul lui Vladimir Putin.
În câteva predici înflăcărate rostite la sfârşitul lunii februarie şi începutul lunii martie, patriarhul Kiril, liderul Bisericii Ortodoxe Ruse, a susținut ofensiva militară, care are, potrivit acestuia, o dimensiune „metafizică”, fiind purtată împotriva „forțelor răului” care se opun unității poporului rus și a Bisericii.
La începutul războiului au fost exprimate unele proteste în rândul clerului împotriva acestei înregimentări. În ultimele două săptămâni, în schimb, o anumită atitudine de așteptare a însoțit ezitarea perceptibilă din avansul rusesc pe teren, potrivit lemonde.fr.
Dar tulburările sunt inevitabile în această Biserică care, „sub impulsul în special al Patriarhului, câștigase din ce în ce mai multă influență în lumea ortodoxă, fiind acum bine reprezentată și în Europa Occidentală, prin diaspora rusă, și care riscă să piardă din influență prin sprijinul explicit pentru război”, explică Kathy Jeanne Rousselet, director de cercetare la Sciences Po și specialist în istoria Rusiei.
Biserica Ortodoxă Ucraineană s-a emancipat de sub tutela Patriarhiei de la Moscova
Acest război vine în momentul în care poziția lui Kiril, strâns legată de putere, își pierduse strălucirea în fața președintelui rus. Imaginea patriarhului a avut de suferit din cauza tensiunilor ecleziale grave care au urmat anexării Crimeei și războiului din Donbass din 2014.
În 2019, Biserica Ortodoxă a Ucrainei, constituită în anii 1990 în paralel cu deja existenta Biserică Ucraineană - subordonată Patriarhiei Moscovei, a obținut autocefalia de la Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului, Bartolomeu, primus inter pares al celor paisprezece conducători ai Bisericii Ortodoxe canonice.
A fost o lovitură cu atât mai grea pentru Kiril cu cât Ucraina este, din punct de vedere istoric, leagănul creștinismului est-slav, iar acum reprezintă aproximativ o treime din parohiile Patriarhiei Moscovei. „Numărul practicanților acolo este mult mai mare decât în Rusia”, după cum spune Kathy Jeanne Rousselet. „Patriarhul Kiril a fost împotriva anexării Crimeei”, continuă expertul. ”A știut că acest lucru va crea tensiune în Biserică. Mai mult, el a lipsit de la ceremonia oficială de semnare a actului de anexare”.
Sprijinul său pentru războiul actual este o nouă provocare. Deocamdată, notează Antoine Nivière, profesor la Universitatea Lorena, specialist în istoria culturală și religioasă a Rusiei, „în ultima lună, doar patriarhul se exprimă oficial în cadrul Bisericii”. La începutul lunii martie, aproape trei sute de preoți au trimis o scrisoare deschisă pentru a cere încetarea luptelor, dar de atunci nu s-a mai întâmplat nimic. Mulți episcopi sunt de origine ucraineană, așa că sunt bine informați despre realitatea evenimentelor din teren.
Păstrarea „unității spirituale a poporului nostru”
Pe 18 martie, Kiril a convocat Sinodul Bisericii pentru a discuta „ceea ce se întâmplă în Ucraina”. El a insistat asupra necesității de a păstra „unitatea spirituală a poporului, pentru că ruși și ucrainenii sunt într-adevăr un singur popor”. El s-a lăudat, de asemenea, cu „bunele contacte personale” cu alți lideri religioși creștini, precum Papa Francisc și Justin Welby, Arhiepiscopul de Canterbury, cu care a vorbit prin videoconferință cu două zile înainte. „Interlocutorii noștri nu s-au îndepărtat de noi, nu ne-au devenit dușmani, ceea ce înseamnă că contextul politic, slavă Domnului, nu distruge legăturile pe care le-am creat cu confrații noștri (…) (…) Biserica noastră ar fi complet izolată fără aceste contacte”, le-a spus el înalților prelați reuniți în Sinod. Această insistență a fost un răspuns la curentele ultraconservatoare ale clerului rus, care sunt foarte ostili relațiilor cu alte confesiuni creștine considerate eretice și care îi reproșaseră întâlnirea cu Papa Francisc în 2016.
„Îi era foarte frică să nu fie îndepărtat de creștinismul mondial”, subliniază Antoine Nivière. ”El își arată satisfacția de a nu fi izolat pe plan internațional, spre deosebire de Vladimir Putin. De asemenea, ecumenismul îi permite să-i demonstreze acestuia din urmă că are un rol de jucat în fața liderilor religioși străini pentru a expune tezele Kremlinului asupra acestui conflict”.
Relațiile mitropolitului Onufrie cu Kiril, inițial bune, au devenit tensionate. Pe 28 februarie, Sinodul Episcopilor Ucrainei a deplâns „războiul” și și-a reafirmat sprijinul pentru „suveranitatea statului și integritatea teritorială a Ucrainei”, solicitând patriarhului Kiril „să îndemne liderii Federației Ruse să înceteze imediat ostilitățile”. Șaisprezece dintre cei cincizeci și trei de episcopi, în special cei din eparhiile din vestul țării și din sudul Kievului, au anunțat că nu vor mai pomeni numele patriarhului la liturghie, o obligație canonică.
„Primul care a protestat a fost episcopul de Sumî”, observă profesorul Nivière. ”Kiril i-a spus imediat că o astfel de decizie este o ușă deschisă către schismă și că va trebui să răspundă pentru ea la Judecata de Apoi și chiar înainte, aici pe pământ. Mănăstirea Lavra Pecherska din Kiev, sediul oficial al Mitropolitului Onufrie, „pare, de asemenea, foarte divizată”.
„La Odesa, eparhia a finanțat o campanie de afișe pe principalele artere ale orașului, cu panouri reprezentând o icoană a Fecioarei Maria pe un fundal al drapelului ucrainean și cu rugăciunea: Fecioară Maria, protejează Ucraina”, adaugă cercetătorul. Episcopul local, Mitropolitul Agafanghel, aflat în funcție din epoca sovietică, el însuși de origine rusă și adept al menținerii Ucrainei în sânul patriarhiei Moscovei, și-a dat acordul pentru campanie. Recent, clerul din trei eparhii ucrainene (Kiev, Sumî și Volhînia) a transmis o scrisoare episcopilor lor cerându-le să convoace un Sinod general al Bisericii Ucrainei a Patriarhiei Moscovei la care să-și proclame autocefalia și să întrerupă astfel toate legăturile de dependență canonică cu Patriarhul Kiril și cu Biserica Rusiei.
Biserica Ortodoxă Rusă, în impas
Jurisdicția canonică a Patriarhiei Moscovei nu se limitează însă la Rusia și Ucraina. În fostele țări sovietice predomină o atitudine de așteptare. De remarcat, însă, că mitropolitul de Vilnius, Inochentie, a fost mai îndrăzneț. Pe 17 martie, el a condamnat „ferm” „războiul Rusiei în Ucraina”. În declarația sa, disponibilă pe Orthodox.com, se arată: „Patriarhul Kiril și cu mine avem opinii politice și percepții diferite asupra evenimentelor actuale. Declarațiile sale politice despre războiul din Ucraina exprimă opinia sa personală. Noi, în Lituania, nu suntem de acord cu războiul”. Inochentie a lipsit și de la Sfântul Sinod din 24 martie.
În alte țări, unde parohiile fondate inițial de exilații care fugeau de revoluția rusă au revenit acum aproape toate în sânul patriarhiei moscovite, opțiunea aleasă este precauția, pentru a păstra unitatea. Ceea ce nu exclude tensiunile.
La Amsterdam, parohia Sfântul Nicolae a decis pe 26 martie, în cadrul adunării generale, să părăsească patriarhia Moscovei și să se alăture eparhiei Belgiei și Olandei a patriarhiei Constantinopolului. „Tot clerul a votat pentru această decizie, precum și majoritatea credincioșilor, și asta în ciuda prezenței la adunare a doi episcopi ai Patriarhiei Moscovei, cel al Olandei și cel al Belgiei, care au încercat în zadar să-i împiedice să facă această alegere”, precizează Antoine Nivière.