Regina Maria a rămas fără valoroasele sale bijuterii, celebre în toată lumea, atunci când s-a hotărât să le trimită spre păstrare în Rusia, în împrejurările nefericite din timpul Primului Război Mondial. Cum „culoarea” politicii s-a schimbat în Rusia, regina a rămas fără bijuterii. I le-a adus, însă, în urma unor aventuri incredibile, un mare prieten al său, canadianul Joe Boyle, fost căutător de aur și un sfătuitor apropiat al Familiei Regale.
Regina Maria s-a născut la 29 octombrie 1875. Astăzi este un prilej să ne amintim de „mama României Mari”, de „mama răniților”, de o femeie extraordinară, care și-a pus toată ființa în slujba patriei sale: România. Povestea recuperării bijuteriilor ne-a fost spusă de dr. Adrian-Silvan Ionescu, directorul Institutului de Istoria Artei.
Regina Maria la vârsta de 51 de ani
În iarna anului 1916, Tezaurul României a fost trimis în Rusia. Se credea că, astfel, acesta va fi în siguranță și, după finalizarea Primului Război Mondial, aurul, documentele, colecțiile de artă, bijuteriile Coroanei vor reveni în România. Nu s-a întâmplat așa. Nici până astăzi Tezaurul nu a revenit, în întregime, acasă.
Evenimentul zilei: -De s-au hotărât să ducă Tezaurul în Rusia? De ce nu l-au dus în Marea Britanie, acolo unde regina Maria avea rude, fiind nepoata reginei Victoria? Este adevărat că și în Rusia avea rude, dar în Marea Britanie nu era mai … lejer din punct de vedere politic?
Dr. Adrian Silvan Ionescu: -Au dus tezaurul în Rusia pentru că era mai aproape. Totuși, noi aveam graniță comună cu Rusia și era și aliatul și susținătorul nostru în campanie. Atunci când s-au făcut protocoalele cu Aliații, spre a ne alătura și noi celor care îi combăteau pe Centrali, (Germania, Austro-Ungaria, Bulgaria și Turcia), s-a făcut o înțelegere foarte clară: că vom primi ajutor de la ruși, care aveau și cele mai multe trupe și erau și cel mai aproape de noi. Știți foarte bine, misiunea militară franceză a venit după ce a parcurs un drum enorm pe la Arhanghelsc, prin toată Rusia. Nu se putea cu o cale directă prin Europa, fiindcă era răvășită de război. Nu puteau fi trimise comorile Coroanei nici la Londra sau în altă parte pentru că, la fel, ar fi trebuit parcurs același drum uriaș prin Rusia, prin Siberia, prin Mare Nordului ca să ajungă! Era absolut posibil ca pe navele care transportau acele bogății să se întâmple o nenorocire, să fie torpilate de submarinele germane. Nimeni nu a știut că va izbucni o revoluție bolșevică și toate comorile, tot tezaurul românesc o să fie sechestrat de ruși. Nimeni nu a bănuit acest lucru. Pe lângă faptul că regina Maria era jumătate rusoaică și jumătate britanică. Ea credea foarte mult în Rusia, îl iubea foarte mult pe vărul ei Țarul Nicolae al II-lea, avea relații extrem de calde cu întreaga familie imperială rusă.
- Este adevărat, nici familia imperială nu a prevăzut, inclusiv pentru siguranța propriei vieți, că va fi revoluția bolșevică.
- Bineînțeles! Să nu mai vorbim de faptul că tezaurul Coroanei era o mică părticică din ceea ce s-a trimis în Rusia: acele zeci de vagoane cu tezaurul României. Situația era critică. Atâta vreme cât Bucureștii urmau să fie în foarte scurt timp ocupați de forțele Puterilor Centrale nu exista altă soluție! Iașii puteau să cadă foarte bine și ei. Nu se putea decât o evacuare. S-a discutat chiar și evacuarea Familiei Regale a României și nu numai asta, chiar evacuarea Armatei Române! Se vorbea despre refacerea ei, undeva, într-o zonă din Rusia, lucru susținut de ruși. Dar generalul Berthelot a fost totalmente împotriva acestei idei ca țara să fie părăsită de trupele românești. El considera că populația civilă s-ar fi considerat trădată și, în al doilea rând, scădea moralul general. Cum? Noi mergem să ne refacem în Rusia, când țara noastră nu a fost ocupată integral, abandonăm totul? Lasă că Berthelot vedea în această foarte generoasă, aparent, invitație a rușilor și o formă de a anihila Armata Română și de a se prezenta ei ca eliberatorii României. Eram în vremea țarului, nota bene! Berthelot nu credea deloc în sinceritatea rușilor și de accea a militat pentru ca armata să rămână aici. Dar evacuarea tezaurului a fost o necesitate. În ultimul moment, dacă s-ar fi întâmplat catastrofa și ar fi căzut și Moldova și ar fi căzut și Iașiul, probabil că Familia Regală ar fi fost trecută peste graniță și pusă în siguranță. Dar nu s-a întâmplat acest lucru, a rezistat pe linia Siretului și după aceea am avut și ofensivs din iulie 1917- Mărăști- Mărărești- Oituz- care a stabilizat frontul. Din cauza asta s-a ajuns să avem o situație să putem avea o prezență privilegiată, sau măcar acceptată, la Pacea de la Paris, pentru că, altfel, cu pacea care ni s-a impus la 1918 de Puterile Centrale, noi eram o țară ocupată. Ș asta nu din cauza noastră, ci din cauza defecțiunii rusești – pentru că izbucnind revoluția burgheză din primăvara lui 1917 și abdicarea țarului, totul s-a dat peste cap. În octombrie au venit la putere bolșevicii.
Boyle și principesa Ileana, în vizită la sărmani
- Acum să vorbim despre bijuteriile reginei Maria... Bijuteriile Coroanei erau doar ale reginei sau ceva mai mult?
- A fost un termen generic. Era vorba de bijuteriile ei personale, cele care au fost trimsie în Rusia. Practic se întorceau în Rusia, pentru că grosul acelor bijuterii erau de la mama ei marea Ducesă Maria Alexandrovna, care se măritase cu al doilea fiu al reginei Victoria, cu prințul Albert de Saxa Coburg Cota. El a murit în calitate de proncipe domnitor al acestui principat din Germania. Erau bijuterii fabuloase, erau cunoscute în toată Europa! Niște tiare cu diamante, cu perle, plus șiragurile de perle ale regimei Maria, care au fost cunoscute în toată lumea în perioada respectivă. Acestea au fost trimise cu restul tezaurului româmesc, cu lăzile cu lingourile de aur, cu documente foarte multe, cu vagonul atașat în ultimul moment, cu marea colecție de artă a lui Vasile G. Morțun (un mare colecționar, ministru în multe guverne înainte de război). În acea colecție existau foarte multe picturi de Grigorescu. Mai erau în acel transport piese din Muzeul Național, din Pinacotecă, Cloșca cu puii de aur, din Tezaurul de la Pietroasa și multe alte lucruri. Din acestera, din câte știm nu s-a întors decât extrem de puțin după anii `50, în `56 – Cloșca, parțial, parțial documentele (erau multe documete de arhivă, în limba slavonă, de pe vremea domnitorilor noștri). Aurul nu s-a întors nicodată! A fost făcută o înțelege între Titulescu și Litvinov, ministru de externe pe vremea lui Stalin, să ni se returneze Tezaurul și rușii au pretins că în momentul în care au deschis lăzile respective, care erau sigilate, înăuntru erau numai pietroaie! Era o minciună sfruntată! Nimeni nu a acceptat-o!
- Cum au reuști regina, în aceste condiții, să-și recupereze bijuteriile?
- În perioada aceea foarte dramatică, din 1917-1918, intră în scenă un brav fost căutător de aur din Clondyke, Canada, vânjos și hotărât! Acesta mersese ca voluntar în Armata Britanică. Pentru că era și bogat, își adjudecase și un grad de ofițer superior- locotenent-colonel, deși el nu comandase niciodată o unitate și nu avea experiență militară. Dar a fost trimis să reorganzieze sistemul feroviar din sudul Rusiei, sarcină de care s-a achitat foarte bine. Așadar, reușește, prin bravura lui să obțină parte din bijuteriile reginei Maria, să le aducă în România și să salveze și un grup de români. Aceștia erau prizonieri, la Odessa. Erau oameni de bună condiție, care în momentul dezastrului- mă refer la ocuparea Bucureștilor, se refugiaseră la Odessa. Ei bine, Boyle vine în țară cu o navă incărcată cu acești exilați. Ca să îi salveze i-a momit pe paznicii bolșevici dându-le baccșișuri, îmbătându-i, utilizând toate mijloacele să-i aducă pe acești români înapoi în țară. Bineînțeles că a fost primit în triumf la Iași! A fost decorat cu cele mai mari decorații românești.
- După aceea, Boyle a avut un statut special...
- Da! Boyle a rămas unul dintre sfătuitorii reginei Maria care i-a fost extrem de recunaoscătoare. Imediat după terminarea războiului, știm foarte bine, după acea căsătorie morganatică a principelui Carol cu Zizi Lambrino, el este unul dintre cei care mediază despărțirea dintre cei doi, sfătuindu-l și pe Carol. După aceea, îl persuadează să plece într-o călătorie în jurul lumii pentru a uita de Zizi. Un om care a făcut foarte multe pentru Familia Regală. Și pentru regina Maria. Joe Boyle. Era prost văzut de gazetari, de oamenii politici din România, care au insinuat pe vremea aceea tot felul de lucruri murdare.
- Ce s-a întâmplat cu el?
- La un moment dat, în anul 1921, el trebuie să părăsească țara, cam cu coada între picioare. Nu a mai putut să fie păstrat, deși era un foarte bun sfătuitor al Familiei Regale. Foarte bun prieten cu principesa Ileana, îi făcea fotografii, se juca cu ea. Era un om foarte, foarte cald.
Regina Maria și principesa Ileana
-Carol l-a făcut să dipară?
- Nu! Pur și simplu era o opinie publică foarte pornită, dezlănțuită împotriva lui. Li se părea prea apropiat de Familia Regală și... și nu dădea sfaturile care ar fi fost dorite. Din păcate, a avut un atac cerebral. A fost îngrijit de regina Maria. A avut toate ajutoarele medicale, de la serivicul medical cel mai perfecționat care exita. La scurt timp după ce a plecat din țară s-a prăpădit. La mormântul lui, regina Maria i-a trimis o troiță românească, pe care o recuperase dintr-un cimitir vechi. Apoi a plătit bani ca să i se pună flori proaspete în fiecare zi.
-Oare până când?
- Probabil până în anul 1938, cât a trăit regina Maria.
PS. Regina Maria și-a recuperat o parte din bijuterii, cu ajutorula cestui fost căutător de aur. Numai el știe cum și-o fi folosit relațiile pe care și le făcuse în Rusia, pe vremea când le „aranja” calea ferată. Regina a ținut foarte mult la Boyle. De altfel, în jurnalele sale există perioade în care Boyle este amintit la micul dejun și la „supa” de seară.