O criza de identitate, iar motivele ar fi multiple. Primul ar fi cel remarcat intr-o analiza notabila – „Iluziile de dupa referendum”, de Vladimir Pasti. El scria ca rezultatul referendumului este „o confirmare pentru UDMR ca nu e bine sa se amestece in certurile romanilor”.

UDMR-ul a iesit de pe culoarul sau, din ceea ce devenise aproape o axioma politica. Indiferent de guvernare, liderii politici ai maghiarilor stiau sa-si negocieze la sange drepturile si aspiratiile, evident in folosul minoritatii pe care o reprezinta. Si o faceau profesionist, fara prea multa patima, ca niste adevarati politicieni versati. Cine nu-si mai aduce aminte de eleganta lui Gyorgy Frunda din campania electorala si de vorba care circula pe atunci: „Pacat ca-i ungur, ca-l votam”?

Ei bine, s-a intamplat ceva si dati-mi voie sa cred ca UDMR-ul s-a romanizat. A inceput sa faca politica damboviteana. Dezvaluirile de ieri ale liderului PIN Cozmin Gusa, care sustine ca UDMR a devenit doar o „firma de protectie si paza” a afacerilor derulate de liderii acestei formatiuni, nu fac decat sa sprijine aceasta teorie. Liderii maghiarilor s-au apucat sa faca politica in interes propriu, nu al comunitatii.

Sa faca afaceri cu toata lumea, ghesefturi, sa guste din fructul oprit al imbogatirii peste noapte. Atinsi de pelagra politicii balcanice, liderii UDMR au inteles ce inseamna demagogia, au invatat semnificatia proverbului „camasa mi-e mai aproape decat haina”, ca sa nu il mai pomenesc pe cel cu „interesul poarta fesul”.

Caracatita financiara data publicitatii de Cozmin Gusa este incredibila: liderii UDMR, vazuti de unii conationali de-ai lor icoane ale dreptatii, arhangheli ai minoritatii, fac, de fapt, afaceri dubioase cu absolut oricine, indiferent de culoarea politica. N-au nicio jena, pentru ca banii n-au miros, dar atitudinea lor este duplicitara. Politicianista de-a dreptul, ca sa nu o caracterizez drept o ipocrizie care depaseste perfidia iezuita.

Mediul schimba caracterul oamenilor, iar la Bucuresti, liderii UDMR se pare ca s-au imbolnavit de acel nationalism gaunos, s-au infectat de discursuri bombastice, patriotard-ridicole. In fapt, activitatea unor lideri UDMR demonstreaza ca aceasta structura politica n-are alta activitate de baza decat exploatarea votului etnic in interesul personal al unui numar de lideri politici maghiari.

Se spune ca, dupa un lung concubinaj sau dupa o casatorie indelungata, cei doi parteneri incep sa semene, sa aiba chiar trasaturi fizice comune. Ia uitati-va cu atentie la Verestoy Atilla, pentru ca mie mi se pare ca-i frate cu Viorel Hrebenciuc. Borbely Laszlo seamana cu Videanu, iar Arpad Paszkany juri ca-i George Copos, ca sa nu mai spun ca sunt cativa care aduc binisor cu Vadim Tudor.

UDMR-ul nu mai este – daca a fost vreodata – un exemplu de verticalitate si corectitudine, un partener demn de respect. Formatiunea maghiara este prizoniera unui grup de interese care o capuseaza si care, la o adica, ar guverna si cu PRM-ul, daca interesul lor ar cere-o. La urma urmei spaga nu are identitate nationala.

Cititi si:

Fara mila!