În sfertul de oră pe care-l petreci în benzinărie când alimentezi mașina ai totul la îndemână. E curat, lumea zâmbește, pe rafturi găsești de toate, inclusiv cadouri pe care ai uitat să le cumperi din timp. Pentru confortul tău, însă, „benzinarii” fac o muncă mult mai grea, deși pe fețele lor zâmbitoare n-o să „citești” niciodată asta.

Intri într-o benzinărie și te oprești în fața pompei, deschizi clapa rezervorului, apoi alimentezi tu sau îl lași pe „băiatul de la pompă” care te întreabă, serviabil, și dacă vrei și să-ți spele geamurile. Indiferent, te duci în benzinărie ca să plătești.

Pe drum, iei ceva din zbor de pe unul dintre rafturile pline sau îți comanzi la casă un sandviș și o cafea. „Aveți expresor de cafea?”, întrebi, pretențios. „Da, avem”, ți se răspunde. Plătești și-ți vezi de drum. Faci asta des, nu?! Dar ca ți-e să-ți meargă totul așa lin, angajații benzinăriei, ale căror fețe nu ți le amintești în momentul ăsta, muncesc pe brânci. 12 ore tura de zi, 12 ore tura de noapte. 7 zile din 7. Că, deh, benzinăriile non-stop nu se închid nici de sărbători.

 

Curat ca-n palmă!

La 7 dimineața fix se intră în tura de zi la Benzinăria Rompetrol Bragadiru, din Șoseaua București-Alexandria nr.26. Stația, una medie ca dimensiuni, este deschisă de două luni și are, pe tură, cu tot cu șeful cel mare, dealerul Marc Romulus, 7 oameni. Clienți au acum peste 500 pe zi, dar numărul lor crește.

Cum trec pragul benzinăriei, mă preia șeful de tură, Elena, o tănâră cu zâmbet larg. „Îți voi face instructajul ca să știi ce ai voie să faci și ce nu. Apoi, vei munci alături de colegii mei, dar te rog să nu le stai în cale, pentru că trebuie să aibă grijă de clienți”, îmi spune prompt.

Citesc atentă foile și le semnez, apoi îmi întinde tricoul cu logo-ul companiei și șapca. „Începem de la intrarea în stație”, mă dirijează, ea, spre ieșire. Lângă noi, dealerul Marc, o completează. „De la intrarea în benzinărie totul trebuie să fie perfect. Ai grijă că sunt zeci de camere de luat vederi și te supraveghez”, mă avertizează el, ca să nu-mi treacă prin cap să mă prefac că muncesc.

Primul meu task e să curăț semnele de circulație care semnalizează intrarea în benzinărie. „Fiecare tură le spală de câte ori e nevoie. Se pune praf, plouă, se umplu de noroi. La fel, trebuie măturată intrarea în benzinărie, pentru că la baza pantei e un canal colector care preia apele de pe platformă, și care nu are voie să se înfunde”, continuă dealerul. A, și trebuie tunsă și iarba de pe pajiștea de la intrare. „Mai cu spor, mai cu spor”, mă îndemnă colegii mei de azi, în timp ce mă lupt cu mașina de tuns iarba.

 

Reguli stricte

N-apuc să-mi trag sufletul, că mă îndreaptă spre conurile din plastic care delimitează traseul în spațiul benzinăriei. „Trebuie spălate și ele, dar și pompele. Cele de motorină sunt uleioase, avem pentru ele soluții speciale. Benzina se evaporă, dar tot trebuie șters praful”, mă pune la treabă Elena. „O facem de mai multe ori pe zi”, îmi șoptește Alex, unul dintre operatorii care azi lucrează la pompă.

Colegul lui, Constantin, mă trimite să spăl geamurile unui SUV. Cam greu, că am doar 1.63 metri înalțime. „Atenție la picioare! Dacă clientul nu a tras bine frâna, mașina poate să treacă peste degetele tale”, îmi spune în timp ce mă trage în spate. Mă vede nedumerită, așa că îmi zâmbește și continuă: „Da, se întâmplă. Noi avem bocancii ranforsați în bot cu metal, iar pantalonii sunt dintr-un material special, care nu se electrizează, pentru că lucrăm cu substanțe inflamabile”.

Deja mă doare spatele și am senzația că mâinile mi s-au lungit, deși n-am trecut nici măcar prin jumătate din taskuri. „Mergem la pompa de aer!”, mă preia, din nou, Elena. „Ai grijă la furtun: să fie curat și bine împăturit, altfel se blochează. Verifică dacă sistemul funcționează”, vine rapid, indicația. Execut, dar mult mai încet decât ar face-o ei și-n somn, probabil. Răsuflu ușurată când mi se spune că de pompa GPL nu mă apropii, dar tot n-am timp de stat. Am de verificat extinctoarele, cum e rulat furtunul pentru stingătorul cu apă și dacă e nisip suficient în cutia specială. „Trebuie să putem interveni până vin pompierii”, vine explicația.

Rafturi mereu pline

În sfârșit, ajung în magazin. Privesc cu jind la canapelele din spareuri, dar n-am timp să lenevesc. „Avem peste 1.000 de tipuri de produse, care trebuie toate verificate. Rafturile trebuie să fie mereu pline, marfa trebuie să fie în termen de valabilitate”, îmi arată Sanda, una dintre operatoare, în timp ce completează un stand cu produse.

Apoi, mesele trebuie debarasate și șterse după fiecare client, pe jos se spală într-o tură cât o faci acasă într-o săptămână, iar „la toalete facem curat din oră-n oră”. La bucătărie n-am voie să intru, „regulamentul o interzice”, mă oprește Raluca, bucătăreasa. „Orice produs din galantar, sandvișuri, pateuri, dulciuri, dacă nu se vinde în șase ore, se aruncă”, îmi arată Laura, ospătărița.

Mă lasă, totuși, să servesc un client, nu înainte de a-mi pune mănuși de unică flosință și de a-mi explica că „nu contează dacă se răzgândește de o sută de ori, zâmbești și îi arăți tot ce vrea să vadă”. Mă uit la ceas și realizez că sunt în benzinărie de doar 4 ore, sunt frântă și n-am reușit să fac nici măcar 10% din ce au ei pe cap în tot atâta timp. Mă preling într-un separeu, dar nici n-apuc să mă așez că șeful de tură îmi cere să-mi scot tricoul și șapca, pentru că „stau în spațiul clienților”, ceea ce angajații nu au voie să facă.

Când reușesc să-mi trag sufletul, mă gândesc de câte ori am plecat din benzinărie fără să le spun oamenilor acestora măcar un „mulțumesc!” Pentru că fiecare operator din benzinărie, cel puțin o dată pe tură, face tot ce v-am povestit eu aici plus încă alte multe lucruri.

 

Când șefii muncesc cot la cot cu angajații

Experiența mea în benzinărie a fost inspirată, de fapt, de un program destinat angajaților Rompetrol. „O zi în benzinărie se desfășoară, luna aceasta, în trei epate. Este un program destinat eșaloanelor administrative ale Rompetrol care poate lua, astfel, contact direct cu munca pe care se bazează mare parte din activitatea noastră”, explică Anca Banciu (foto), director operațional Rompetrol Downstream.

Din cei peste 2.000 de angajați pe care-i are în subordine, în program s-au înscris peste 150, printre ei numărându-se și membrii boardului Rompetrol. „Programul este, dacă vrei, motivațional. Oamenii care muncesc în birou văd ce înseamnă munca într-o benzinărie, iar colegii noștri din benzinării văd că munca lor e apreciată la justa valoare”, arată Anca Banciu.