Trăiesc în deşert de generaţii şi refuză să se mute în oraşe. Cum este viaţa la peste 40 de grade Celsius şi ce-i ţine în pustiu? Beduinii, locuitorii deşertului, sunt "ţiganii" egiptenilor, după cum spun localnicii, care fac o paralelă între situaţia beduinilor din Egipt cu cea a romilor din România şi din alte ţări europene.

Există mai multe triburi de beduini. Unii dintre ei au renunţat demult la viaţa nomadă şi locuiesc în oraşe, cum ar fi cei din Arabia Saudită. Alţii însă continuă să trăiască în deşert şi să-şi mute locuinţa în funcţie de nevoile de moment. Beduinii din Egipt sunt nomazi şi refuză cu încăpăţânare să părăsească viaţa din pustiu. Nimeni nu poate spune cu exactitate câţi beduini sunt în deşerturile egiptene, însă estimările indică între 50.000 şi câteva sute de mii de persoane. Nici măcar grija autorităţilor, care le-au construit blocuri speciale unde să se mute, nu a fost convingătoare. Frica lor cea mare este că, dacă se mută în oraşe, nu vor mai fi stăpâni peste pământurile lor. Ca să le uşureze traiul, guvernul le-a dat maşini pe care le folosesc pentru a aduce alimente din oraşe şi pentru a face comerţ. Şcolile pe care statul le-a construit pentru ei nu s-au bucurat nici ele de succes: beduinii nu-şi dau copiii la şcoală şi îi educă în familie, în spiritul moralei musulmane proprii, după cum povestesc localnicii. Viaţa la peste 40 de grade Căldura din zilele toride din România nu este nici pe departe atât de puternică precum cea din deşertul din peninsula Sinai, unde temperaturile din timpul verii depăşesc frecvent 40 de grade celsius. Cum rezistă oamenii la asemenea temperaturi? Îmbrăcaţi din cap până în picioare: bărbaţii în haine albe şi cu capul acoperit, iar femeile în negru, cu aproape toată faţa acoperită, în special din cauza furtunilor de nisip. Din ce trăiesc beduinii Trăiesc fără electricitate şi se culcă odată cu venirea nopţii. Locuinţele lor sunt un fel de corturi din palmieri acoperite cu piele de capră. Îşi câştigă existenţa în mare parte din creşterea oilor, a caprelor şi a cămilelor. De altfel, cămilele sunt la mare preţ în ţările arabe, dar mai ales în deşert. Asta deoarece cămila este singurul animal care intuieşte unde se află apa în deşert, spun locuitorii din zonă. În tradiţia beduinilor, un bărbat este cu atât mai bogat cu cât are mai multe cămile. Iar atunci când vine vremea de însurătoare, el îi oferă alesei sale un anumit număr de cămile. Datina veche spune că tinerii beduini nu au voie să se căsătorească decât cu femei beduine şi viceversa. Această tradiţie este atât de strictă, încât a fost motiv pentru multe crime, de-a lungul timpului. Din spusele localnicilor, ultima crimă din acest motiv a avut loc acum şapte ani, când o fată dintr-o familie de beduini a fost omorâtă de familia sa, din cauză că a fugit cu un băiat egiptean. Totodată, o altă sursă de venituri pentru locuitorii deşertului este turismul. În colaborare cu egiptenii, ei participă la organizarea excursiilor în deşert (safari) şi confecţionează diferite obiecte-suvenir pe care le vând turiştilor. Nu lipseşte însă nici aspectul discriminării. Chiar dacă există locuri de muncă în zonele locuite de beduini, angajatorii evită să-i ia la muncă. Există organizaţii nonguvernamentale care militează împotriva acestei discriminări şi anumite semnale pozitive au fost transmise beduinilor de noul guvern de după revoluţie.