CONDAMNAT. Are patru luni şi ocupă un pat într-o celulă din Penitenciarul Târgşor. Bebeluşul Costel gângureşte şi are o mare aşteptare: să se elibereze mama ca să-şi cunoască tatăl

Secţia "mamă copil" de la Penitenciarul Târgşor a fost ocupată, până acum, de şapte femei arestate în timpul sarcinii şi care au ales să-şi crească bebeluşii după gratii. Carmen Bejan, studenta criminală de la Timişoara, ar putea ajunge tot aici, într-o celulă cu cinci paturi. Tânăra a rămas gravidă în puşcărie, în "camera intimă". Tatăl este un deţinut acuzat de trafic de droguri.

"Draga noastră Dana şi scumpul meu băiat"

Costel Tache i-a trimis ultima oară o scrisoare nevestei sale acum o săptămână. Cu un scris de şcolar, lăbărţat şi întrerupt probabil din cauza unui pix prost, bărbatul i-a reproşat că el face eforturi să se intereseze de ea şi de copilul lor, iar ea nici măcar nu catadicseşte să-i răspundă. Nu ştie Costel însă că, din ultimii bani, soţia lui, Danusia, a cumpărat scutece pentru copil. I-ar fi scris femeia, insistă că ştie să scrie, dar n-a avut plic. Iar când i-a trimis ea ultima oară o scrisoare se plictisea în celulă şi s-a hotărât să scoată din sertar o coală albă, pixul şi s-a pus să înşire cuvintele. Ordinea lucrurilor se schimbă când ai cu tine în puşcărie un sugar. Se schimbă atât de mult, încât ajungi să promiţi că, atunci când te vezi afară, renunţi la vechile obiceiuri. Doar pentru copil.

Condamnat din burta mamei

Danusia Istrati stă într-o celulă din secţia "mamă-copil" a Penitenciarului Târgşor din judeţul Prahova, împreună cu bebeluşul ei de patru luni, Costel. Cum intri, în dreapta, e secţia asta nouă. Deţinutele ies pe rând din celule să tragă o ţigară afară. Unele se mai opresc pe hol la vorbă, unde şuieră vântul, pentru că uşa stă numai deschisă. Camera "mamă-copil" e despărţită de celelalte celule cu o uşă de metal.

Când a comis fapta, Danusia acţiona în cârdăşie cu fostul ei soţ. Furau telefoane, furau din buzunare, furau pe stradă, în autobuze, de oriunde se putea fără să fii nevoit să dai în cap. Judecata a durat ceva, timp în care cei doi s-au despărţit, el fiind arestat, iar ea cercetată în libertate. Într-o zi, i-a venit şi ei mandatul acasă: trei ani jumate cu executare pentru complicitate la furt. Începuse de câteva luni o viaţă nouă, alături de Costel, "un bărbat bun, copt, cu care sper să mă-nţeleg", spune Danusia. Speră pentru că n-au apucat să trăiască prea mult împreună. Ea a rămas gravidă repede şi a şi plecat de acasă, pe cursă la Rahova, apoi la Târgşor. Era gravidă în patru luni când au adus-o la Bucureşti, să i se împlinească sarcina.

Cinci copii: 18 şi 5 ani

Mai are cinci fete acasă, la Vaslui, pe care le-a lăsat în grija mamei ei şi a lui Costel. Una dintre ele a şi ajuns la majorat. O cheamă Lenuţa. Aia mai mică are cinci ani, iar la celelalte trei trebuie să se gândească bine: "Nu mai ştiu! Sunt cinci copii, de unde să mai ştiu câţi ani au?". Sarcina asta, dusă prin celule, nu i-a mai stârnit emoţia unui nou născut. S-a întâmplat pentru ea mult prea repede. A stat la spitalul penitenciar Rahova până când a fost gata să nască. Şi-aduce aminte că-şi plimba burta mare prin celulă şi că-i era greu să încalţe o pereche de şosete. Dar avea în plan ca atunci când o să nască să ceară întrerupere de pedeapsă, să-şi ducă bebeluşul acasă, la Vaslui, apoi să-l lase ca să-şi continue pedeapsa.

Din uter direct la pârnaie

De la spitalul penitenciar, Danusia a fost dusă la Maternitatea Giuleşti. Aşa e protocolul: deţinutele au voie să nască în spitalele din sistemul public. I s-a făcut cezariană şi a apărut Costel, băieţelul de 3,400 kilograme, botezat după tată. Femeia s-a bucurat. Nimeni n-ar spune că e bine la spital, dar pentru ea a fost ca într-o vacanţă, chiar dacă era tot impul însoţită de cineva de la penitenciar: "Nu s-a făcut nicio diferenţă între mine şi celelalte. Mi-au adus copilul să-l alăptez şi patru zile am fost ca în libertate. Mai rău a fost după". S-a întors la Rahova, până când Costel a făcut o lună. S-a frământat o noapte întreagă gândindu-se cum o să crească băiatul la zdup. Măcar de i-ar întrerupe pedeapsa, să se ducă acasă şi să-l ştie un pic săltat în viaţă, să treacă de perioada de mâncat lapte şi s-apuce şi să meargă. "Aici sunt condiţii, dar şi ta-su vrea să-l vadă. El n-a venit niciodată, că e drum lung şi nici bani nu sunt. Deci bărbatul meu nu şi-a văzut flăcăul. Şi-mi pare că şi seamănă cu el".

Trei termene şi-un răspuns întârziat

Deţinuta de la "mama şi copilul" a făcut cererea de întrerupere a pedepsei acum vreo două luni. Până acum au trecut trei termene, toate amânate. Odată a uitat certificatul de naştere al copilului în celulă. Altădată i s-a mai cerut un act, apoi alt document şi-aşa a trecut timpul. Dacă s-ar elibera, ar avea dreptul să stea opt luni acasă, până face Costel un an. Dar are dreptul şi să-l ţină cu ea, în celula asta, tot atât timp. Danusia refuză. Primeşte de toate aici – de la scutece la unguente, mâncare, lucruri de care acasă ar duce grijă. Spune silabisit că orice foamete ar da peste familia ei, ea nu mai pune mâna. "Eu nu mai fur! Ga-ta!".

VIAŢA ÎN CELULĂ

Timpul trece cu manele şi telenovele

Danusia Istrati şi-a învelit copilul în două pături, pentru că Mirela, colega ei de celulă, mama unei fetiţe de trei luni, a deschis larg fereastra, să mai intre aer în încăperea asta cu cinci paturi joase, căptuşite cu saltele prea moi. A venit între timp şi masa lor de prânz. Patru castroane de metal stau înşirate pe o măsuţă de lângă uşă. Sunt câte două feluri: o supă cu carne şi o mâncare de cartofi. Meniul e special pentru mame, un pic mai consistent decât al celorlalte deţinute. Danusia s-a aşezat pe patul ei şi şi-a tras mai aproape caloriferul electric, cu elemenţii îndoiţi la capete. Costel a adormit în braţele însoţitoarei Olga, care l-a legănat până când bebeluşul a dat capul pe spate, a somn profund. Denisa, copilul colegei de cameră, dă din mâini şi picioare pe patul mamei sale. E îmbrăcată într-un costumaş roz şi scânceşte întruna.

"Noi ne mai luăm cu vorba. Ne povestim greutăţile, ne mai jucăm cu ăştia micii şi trece ziua", spune Danusia.

Altceva nu prea au ce face. Un televizor mic, mic e deschis pe Taraf TV. Mirela sare şi-l închide. Televizorul ăsta le ţine şi el de urât. Dacă n-ar fi Acasă TV şi telenovelele, Danusia nu ştie cum ar arăta viaţa în celulă. Intrigile filmelor, femeile alea frumoase care-şi dau ochii peste cap că sunt înşelate, casele alea cu podele lustruite şi bărbaţii bogaţi sunt universul acela frumos, deosebit şi fericit în care ar vrea să trăiască şi ele. S-arunce şi bărbaţii lor cu bani, cum fac maneliştii la Taraf TV. Să aibă situaţie şi să nu mai iasă la furat ca să hrănească droaia de copii.

Gardiana i-a cântat "Nani-nani"

Danusia suferă mult. E greu să nu vină nimeni la tine la puşcărie. De fetele ei mai află din scrisorile lui Costel. Bărbatul însă e scurt în detalii şi asta o enervează. "Dragoste între noi nu mai e. Acuma dragostea lui e băiatul".

Costel, bărbatul ăsta bun, câştigă 1000 de lei pe lună şi 20 de bonuri de masă. Lucrează în Vaslui, la măturat străzile. Mai şuteşte şi el telefoane, după cum i-a scris în ultima scrisoare. Părea bucuros că scapă cu o amendă. Prin legătura cu Dana lui, şi-a luat angajamentul că-i întreţine şi copiii. Fetele merg la şcoală: "Se cresc unele pe altele. Lenuţa, fata mea mare, spală, face de mâncare. Cu mama stă şi cumnata mea. Are 12 copii. La ea a fost, cum se zice, anul şi cârlanul. Fratele meu e şi el în arest, cu probleme lui".

Într-o cutie, Danusia are câteva fotografii cu fetele ei. Au crescut cam fără mamă, pentru că femeia e recidivistă. În 2004, a mai fost o dată la puşcărie. Patru ani: "Mă-nhăitasem cu băieţii pe stradă şi am dat în cap pentru bani. Am jefuit un om care avea mulţi bani la el". Promisiunea ei de atunci că n-o să mai facă rău n-a ţinut: "Îmi mureau copiii de foame acasă!".

TRASEU

Din ovulul mamei în celula statului

Bebeluşul "răţuştii" şi al "motanului" a fost botezat la capela Penitenciarului Târgşor. O femeie – gardian şi-a făcut milă şi l-a creştinat. Despre momentul acela, Danusia povesteşte ca niciodată de când i s-a deschis uşa celulei. "Avea Costel o lună. Slujba a fost frumoasă, băiatul a fost îmbrăcat frumos, părintele i-a citit frumos. A fost frumos". La gât poartă o cruce aurită, iar pe mână are un tatuaj: "AUREL". E numele tatălui ei, care a murit în 2004, înainte să ajungă la puşcărie prima oară. Crucea a primit-o de la Costel, chiar cu o lună înainte s-o aresteze pentru furtul telefonului. "A simţit el ceva. A vrut să fie Dumnezeu cu mine". Când o să crească Costel, n-are de gând să-i spună că mama lui l-a născut la puşcărie, că a stat într-o celulă şi că s-a chinuit luni la rând să-l ducă acasă, să-l vadă şi ta-su: "Dacă o să afle de la altcineva, atunci o să-i povestesc. Dar să-i spun eu cu gura mea, nu. Nu-i o amintire frumoasă". FATALITATE Drumul din camera intimă la "izolare sanitară" Carmen Bejan, studenta acuzată de complicitate la omor după ce, în 2009, a omorât un bărbat împreună cu iubitul ei de atunci, ar putea ajunge şi ea în secţia "mamă-copil" de la Târgşor. Tânăra, care a rămas însărcinată după ce a început o legătură amoroasă cu un alt deţinut la "camera intimă", a solicitat întreruperea pedepsei pentru a putea naşte în libertate. Cererea i-a fost respinsă de judecătorii arădeni, procurorii invocând faptul că deţinuta Carmen Bejan a avut un scop: acela de a rămâne gravidă ca să scape de puşcărie un an. Studenta acuzată de complicitate la omor ar putea ajunge tot aici, în celula în care e cazată Danusia Istrati.

Traseul deţinutelor gravide e simplu: la aproape şapte luni de sarcină, sunt transferate din penitenciar la spitalul de la Rahova. Stau acolo până aproape de termen, merg să nască într-un spital de stat, apoi sunt trimise la Târgşor. Andrei Toma, responsabil cu activităţile educaţionale la Târgşor, spune că, din octombrie 2011, de când a fost permis ca mamele să-şi poată ţine copiii cu ele în celulă, în celula asta au stat şapte femei cu bebeluşii lor.

Regim separat

Mamele n-au voie să interacţioneze cu celelalte deţinute din penitenciar. Andrei Toma spune că este vorba de o izolare sanitară: Pentru siguranţa copiilor şi pentru sănătatea lor, această regulă trebuie respectată. Nimic nu este «la comun» cu celelalte persoane private de libertate. Deţinutele din secţia «mamă-copil» au bucătărie separată, au toaletă separată, cu chiar curtea lor de plimbare. Masa, de exemplu, le este servită în celula lor". În rest, au drepturi ca toate celelalte: să meargă la cumpărături doar însoţite şi să primească vizite. De la cabinetul medical, mamele primesc "necesarul" pentru bebeluşi: lapte praf, scutece, medicamente şi loţiuni. CITIŢI ŞI:

• Studentei criminale de la Timișoara i-a fost refuzată cererea de eliberare. Tânăra voia să nască în afara gratiilor
• Romantism total în Penitenciar: studenta criminală va naşte în aprilie, exact când se eliberează iubitul ei