Se spune că deochiul este o superstiție, însă termenul este auzit extrem de des. La baza lui stă o privire admirativă sau invidioasă și are efect cel mai adesea asupra copiilor sau lăuzelor. Deochiul nu are un tratament, însă bunicii noștri foloseau descântecele pentru a scăpa de această „vătămare”.

Nu doar oamenii pot fi deocheați. Acest lucru este valabil și în cazul plantelor sau a animalelor. La persoane, el se manifestă prin dureri de cap, căscat continuu sau febră. La plante, deochiul se manifestă prin veștejirea acestora, iar la animale prin tânjeală. Deochiul nu este întotdeauna intenționat, ci de cele mai multe ori acesta este involuntar.

Bunicii noștri susțineau că femeile gravide, copii sau adolescenții sunt cei mai vulnerabili în fața deochiului. Aceștia trebuie să poarte un fir roșu la mână dacă vor să fie feriți de priviri invidioase sau prea apreciative. Străbunii susțin că și obiectele de aur ne protejează, așa că este recomandat să purtăm metale prețioase asupra noastră.

Împotriva deochiului nu are efect decât descântecul. Câteva versuri și mângâieri pe frunte sau ceafă pot avea un efect liniștitor asupra corpului. De asemenea, masajele în zona încheieturilor determină producerea de endorfine, hormoni ai plăcerii, ce pot regenera potențialul nervos pierdut.

Sătenii din Costești susțin că dețin câteva descântece din urmă cu aproximativ 300 de ani, când în acele zone trăia o bătrână pe care autoritățile o credeau nebună. Deseori oamenii duceau persoanele aflate în suferință la aceasta, iar ea, doar cu o atingere și câteva cuvinte reușea să îi îndrepte. Legenda spune că această bătrână le-a spus țăranilor care mergeau la ea că, atunci când va muri, se va înălța la ceruri într-un car tras de păsări albe și că satul lor va fi binecuvântat de Dumnezeu. Nimeni nu a băgat în seama vorbele ei, asta până într-o zi, când trupul ei nu a mai fost găsit. După dispariția ei, pe lacul din sat și-a făcut cuib o lebădă.

Trei descântece cu ajutorul cărora bătrânii scăpau de deochi

1. Pasăre albă Codalbă Sus te suiși Jos plesniși. Plesnească ochii râmnitorilor, Plesnească ochii deochetorilor! Cine a râmnit A plesnit și a rămas… curat, Lumânat, Ca argintul strecurat. Descântecul meu Leacul i-l dă Dumnezeu.

2. Fugi deochi dintre ochi, Dintre gene și sprâncene, Din față, din corp și mână, Din picioare, mațe și oase, Duceți-vă peste nouă mări și nouă țări, Că acolo vă așteaptă Noua fete de împărat Cu mese întinse Și cu fripturi aprinse, și când s-o deochea mata și câinele

Atunci să se mai deoache (numele), Atunci și nici atunci.

3. Sting toate strigările, Toate pociturile Cum se sting tăciunii Să se stingă deochiul Toate căscaturile, Toate uităturile Sting ochii cei răi din cale Și gurile cele rele Să n-aibă la ce se uita Sa n-aiba la ce striga Și să treaca de grija lui…. (se rostește numele de botez a persoanei deochiate)