Loboda, ştevia şi urzicile autohtone din Vidra, Băleni, Jilavan, Balaciu sau Sineşti au dovedit, în postul Paştelui, ardeii greceşti, roşiile turceşti şi pomelo-ul chinezesc.
Fix după ce a trecut echinocţiul de primăvară, cea mai mare şi de tradiţie piaţă a Capitalei a devenit un furnicar. Pe cei care vin să se gospodărească în spatele primăriei lui Neculai Onţanu îi identifici repede. Mulţi cară trolere ieftine sau sacoşe de rafie pe care, după târguieli aprinse, le umplu cu trufandalele anotimpului. Media de vârstă sare binişor de 55-60 de ani şi poate nu atât Postul Paştelui, cât recomandările medicilor îi împing către verziturile de sezon. Asta, spre bucuria zarzavagioaicelor şi precupeţilor oboreni, care toată iarna s-au uitat chiorâş la colegii tarabagii ce vindeau legume plasticate din Grecia, Turcia, Bulgaria sau chiar din ţările Orientului Mijlociu, factor constant în propăşirea evaziunii fiscale. Astfel, bananele, citricele, merele şi celelalte legume de import care făceau concurenţă neloială prazului şi guliilor autohtone stau acum şi mai că se usucă pe tarabele "producătorilor" noştri. Românul, din ce în ce mai naţionalist Tanti Florica Staicu, de 58 de ani, este zarzavagioaică din Sineşti, judeţul Ialomiţa. "Uite, drăguţă, ăsta e leuştean de cinci lei, miroase a ciorbă!", o momeşte Florica pe o clientă nehotărâtă. A dat lovitura, că o legătură este, de fapt, trei lei. Pătrunjelul de pe tarlaua ei îl dă cu un leu legătura şi e dublu în mărime faţă de cel de la Mega Image-ul de peste drum. Acolo, din tot standul de legume şi fructe, în afară de merele ionatane, nimic nu este românesc. Absolut totul este de import, inclusiv morcovii, salata verde, ceapa, cartofii, varza, pătrunjelul. La ea, mărarul costă doi lei, iar piesa de rezistenţă a tarabei – urzicile - zece lei kilu’ - negociabil: "Le dau şi io după om, după calităţi...". Madam Maria Grigore, vecina din stânga Floricăi, vinde ceapa verde din ograda ei cu doi lei legătura, asezonată cu o conopidă turcească la trei lei kilu’. Mai încolo, Gabi Ene, precupeţ tânăr la cei 26 de ani ai lui, are o ofertă limitată: cartofi de Covasna – albi şi roşii – la doar doi lei şi niscaiva ceapă: "Vând şi 200 de kile, depinde de zi...". Invazia legumelor plasticate a fost oprită De la loboda bunicii până la andivele olandeze nu este decât un metru distanţă. Pe o tarabă, părăsită în fugă de "manager" când a văzut aparatul foto, andivele se dau cu 12 lei kilul şi au ca vecini ardei roşii din Spania – cu un leu mai ieftini – castraveţi "Fabio", cu origine neprecizată, ardei capia greceşti şi roşii cu codiţă de la preopinenţii de pe malul Bosforului. Nici dracu’ nu se mai uită la ei acum, când au dat năvală "buruienile" naţionale, numai bune de aruncat în oală de "postaci". Zarzavagiul Cristian Tănase, de 52 de ani şi de loc din comuna Copăcel, se laudă că untişorul său la 50 de bani legătura este din pădurea "Trei Măgari", de lângă puşcăria Jilava. Cere cinci lei pe cinci legături de lobodă, cât de o ciorbă de trei persoane, iar leurda o dă pe doi marafeţi. "Nu mai are lumea bani, se uită şi la zece bani. Tineretul îşi ia mâncare de la hypermarket!", se vaietă tarabagiul. Struguri din Peru şi căpşune din Peloponez O blondă între două vîrste vinde pomelo chinezesc, la 2,99 kilogramul, şi lămâi- la şase lei. Are certificat de producător? "Normal, îi cresc în prunul din curte!", o ia la mişto o concurentă care are kiwi grecesc. Ce sunt ele, precupeţe sau afaceriste? Le umflă râsul pe amândouă: "Femei de afaceri!". De departe, cel mai atrăgător stand îl are Vasile Golteanu. Şi-a pus omul bananele pe nişte aţe, ca rufele pe sârme, de se văd în toată hala nouă din Obor. Dar nu este mulţumit: "A cam trecut timpul pentru fructele exotice... Doar portocalele mai merg. Lumea aşteaptă căpşunile de mai, că de astea greceşti, la zece lei caserola de juma’ de kil, s-a săturat!". De strugurii din Peru la 20 de lei kilogramul, luaţi dintr-un angrou din Voluntari, nu mai zice nimic. Nostalgii de pensionar Dar cum preţul corect tot cumpărătorii îl dau, Victor Fromin, un pensionar de 83 de ani care îşi face piaţa la Obor din ’63, este barometrul perfect pentru mercurialul zarzavagioaicelor şi precupeţilor oboreni. "E cea mai bună piaţă din Bucureşti. La Delfinului e mult mai scump! De Berceni nu ştiu, că-i departe...", e mulţumit bătrânul. Tocmai ce şi-a umplut plasa cu urzici, ouă, brânză şi mere: "Româneşti!", este naţionalist bucureşteanul. Spune că acum zece ani era plină piaţa de mărfuri turceşti şi bulgăreşti. Îşi aduce aminte şi de vremuri mai vechi: "Înainte se importau doar fructe exotice, nicidecum morcovi sau pătrunjel!". "Dacă nu ud ridichile, şase la legătura de un leu jumate, zice lumea că-s bătrâne şi uscate!" NAE IONIŢĂ, zarzavagiu din Balaciu, judeţul Ialomiţa Pesticidele din gura noastră Într-un top realizat de o asociaţie americană, merele şi strugurii au nu mai puţin de 15 tipuri de pesticide. Urmează roşiile, cu 13 astfel de substanţe. Nici măcar cele româneşti nu sunt 100% ecologice. Producţia locală poate fi vândută în pieţe doar jumătate de an. Astfel, sunt importate fructe si legume de peste 300 de milioane de euro din ţări ca: Turcia, Iordania, Peru, Chile, Argentina şi China. Ai noştri spun că pot concura cu greu produsele arătoase de peste graniţă. Iar cei mai mulţi români mănâncă fără să ţină cont de pericole. Specialiştii recomandă să spălăm bine fructele şi legumele şi să le îndepărtăm coaja. Potrivit Environmental Working Group, fructele şi legume cu pesticide sunt: merele, ţelina, roşiile cherry, castraveţii şi strugurii. ANSVA zice, într-un studiu din 2012, că merele au între două şi şapte tipuri, grapefruitul între două şi cinci tipuri, iar roşiile, la fel. Fără pesticide ar fi doar sparanghelul, avocado, varza, pepenii galbeni şi porumbul dulce.