Se spune că bărbații suferă o criză în jurul vârstei de 40 de ani! Criza, spun gurile rele care au lansat această teorie, se manifestă prin dorința bărbaților de a aduce o schimbare majoră în viața lor.

Unii vor o motocicletă, deși n-au fost interesați până atunci de vehiculul cu două roți, alții se simt brusc atrași de pescuit, de hoinăreală sau de diverse alte capricii. Stelian Larga e un fost campion de juniori la handbal cu CSȘ Sighișoara, acolo unde s-a născut, fost jucător de tenis (coleg de generație cu Dinu Pescariu), dar fără vreo perfor manță notabilă. A absolvit ANEFS-ul în 1996, are o afacere și o familie „minunată”, după cum ne mărturisește.

„Nu e nevoie de mulți bani, doar de o pereche de pantofi”

Anul trecut, pe 21 iunie, a împlinit 40 de ani. Pac și criza! „Pasiunea de a alerga mi-a venit de aproape un an. Din cauza stresului de la serviciu, am început să alerg. Pentru început cam 40 de minute. În Herăstrău. Fără telefon, fără nimic altceva, doar cu mine! Alergam și mă gândeam la ce voiam eu. Mi-am dat seama că asta e ceva la îndemâna oricui. Nu e nevoie de mulți bani, doar de o pereche de pantofi. Am început să mă întorc acasă altfel. Am simțit că încep să-mi recâștig lumea, într-un oraș plin de stres”, povestește Stelian.

Omul nostru de 40 de ani a prins gustul alergărilor. Depășise satisfacția unui simplu jogging. Acum voia mai mult. Voia o provocare în sensul bun al cuvântului. S-a înscris la semi-maratonul de la București. „Am scos 1.31.54. Acest timpul mi-a dat încredere că pot duce pasiunea mai sus. Am plecat apoi la Atena, considerat cel mai greu traseu. De la kilometrul 11 la kilometrul 31 se urcă. Am scos 3 ore și 28 de minute. Fără nicio pregătire specială. L-am făcut din ambiție. Puteam claca în orice moment. După ce am încheiat cursa, fără sămi dau seama, am izbucnit în plâns! Când începi maratonul ești un om, la sfârșit ești alt om. Altfel gândești, momentele din cursă sunt de greu de explicat. Maratonul e o probă în care îți depășești limitele”, ne-a mărturisit atletul.

Aleargă 300-350 de kilometri lunar

La 1 decembrie, Stelian Larga a mai făcut o schimbare majoră în cariera sa de atlet la 40 de ani! A început colaborarea cu antrenorul Valeriu Tomescu, omul care a făcut- o campioană olimpică pe Constantina Diță la Beijing, în 2008. „Mi l-a recomandat cineva. Mi-am zis că vreau un antrenor. Lui Vali îi place să lucreze în privat cu amatorii, îi plac provocările. Avantajul amatorului e faptul că acesta e liniștit din alte puncte de vedere, e vorba doar de o ambiție. Nu are stresul câștigului din curse. Au urmat teste, analize, antrenamente, curse. A făcut un program sistematic, pe care îl face cu profesioniștii. Primele două luni, volum. 300-350 de km pe lună, indiferent de vreme. Am creat baza, pe care ulterior a șlefuit-o cu antrenamente specifice”, explică Stelian.

Stelian a participat recent la semi-maratonul de la Copenhaga, în Danemarca „3.000 de profesioniști și 30.000 de amatori. Atâția au fost acolo. Sportivi, nu glumă. Am câștigat cu 8 minute și 30 de secunde, în cap. Este enorm. Când am început colaborarea cu domnul Tomescu, scoteam 4.20 minute pe km, acum am avut 3.55 pe km”, povestește el.

Stelian Larga a luat startul, în week-end-ul trecut, la maratonul de la Viena, unde a reușit să-și doboare recordul personal (3 ore, 10 minute și 20 de secunde).


Stelian vrea să se autodepășească la fiecare cursă

Implicat în acte caritabile

Stelian Larga e implicat, încă dinainte de a începe să alerge, într-un program prin care ajută copiii cu sindromul Down. Acum, pasiunea sa a devenit motorul acestui „scop nobil”, cum îl numește el. E președintele Angels Down Friends.

„E foarte important pentru mine. Mă motivează să susțin aceste programe. Adunăm bani, avem mulți voluntari, care ne ajută să le oferim o viață normală acestor copii, să-i încadrăm într- o viață normală, să se simtă egali. Le asigurăm terapiile necesare. Chinetoterapeuți care îi vizitează fac cu ei mișcări, jocuri logice, lucrează specific. Am plecat de la un prieten, care are un asemenea necaz. Angels Down Friends este, însă, doar o celulă. Nu vrem să o facem grandioasă. Celulele dezvoltă întregul. Societatea românească a pornit de la nepăsare, a trecut la compasiune, apoi la ceva concret și vom câștiga în momentul în care tot ceea ce facem e normal. Doar atunci vom spune că am câștigat. Când toți vom avea drepturi egale. Când vom considera că totul e normal”, spune el.