Țin minte perfect că purtam un costum de... drac! Un leotard roșu cu ciorapi lungi negri, cu pantaloni scurți bufanți și cu coadă de drac, lungă și neagră. O pelerină cochetă, neagră și roșie ascundea spada de Toledo, a bunicului meu, cavalerul de Malta. Pe cap purtam două cornițe, roșii, pe o bonetă-scalp de culoare neagră, foarte bine făcută. Mănuși roșii și un fel de învelitori pentru pantofi, care imitau destul de bine copitele. O mască neagră, de catifea, întregea costumul de carnaval. Toată noaptea am dansat cu o prințesă blondă, care mirosea frumos. Niște adulți au trecut și au exclamat: ”Iată, pe Mefisto și Margareta!” Ținându-mi prințesa de mână am explorat tot Palatul Regal. Am câștigat și un concurs, împreună, cea mai frumoasă pereche. Sau, la dans? Au trecut peste 60 de ani, dar parcă mai simt strângerea de mână a frumoasei prințese și mirosul ei de vanilie. Nu mai știu cum o chema, a fost doar o noapte de carnaval. Eram singurul drac din tot carnavalul, cineva, poate, o să-și amintească. Tare aș vrea să știu dacă mai împărtășesc această amintire a balului din Palatul Regal, cu cineva. Mai își amintește cineva, a mai fost cineva la carnavalul cu costume de la Palatul Regal? Amintiri… dar ce plăcute sunt într-o noapte cețoasă de decembrie, cu un ceai Darjeeling, dres cu o feliuță de gutuie.
Acum vă rog să mă scuzați, chiar trebuie să răspund, sunt căutat online de rude și prieteni, sunt câteva zeci de apeluri, haideți să vedem ce o să mai aducă pisica, pentru că mâine este, în definitiv, o altă zi!
Ne puteți urmări și pe Google News
Recomandările noastre
