La noi a rămas scrificarea porcului de orice culoare, religie sau orientare sexuală ar fi! Creştinismul nu a reuşit să acopere decât cu pojghiţa denumirii acestă sărbătoare veche „păgână”, adică ţărănească.
Sunt nenumărate şi ciudate rău obiceiurile de Ignat! Interdicţiile sunt năpraznice. Pentru orice greşeală – moartea! Este ca şi cum ai trece pe roşu şi dacă te prind, îţi taie capul! La început probabil că aşa era. Apoi a fost un simulacru, că altfel se făcea pustiu prin sate. Noroc că obiceiurile s-au pierdut în mare parte, le-au uitat ţăranii, că prea erau afară din cale!
Au mai rămas doar interdicţiile: „să nu munceşti, să nu speli, să nu coşi, să nu găteşti”! Astea le-au plăcut la ţărani!
Dragii mei, trăim vremuri grele, trăim timpuri periculoase ale distopiei sanitare. Se pare că măsurile luate sunt mai periculoase decât virusurile. Din ce în ce mai multe informații se adună, o să aflăm adevărul, până la urmă. O să aflăm, nimic ascuns nu rămâne pentru vecie, scrie în Scripturi.
Sunt foarte preocupat și, în astfel de situații, mă refugiez în amintiri, într-un trecut idealizat de trecerea anilor. O amintire nu-mi dă pace, nu pot să o localizez în timp!
Copil fiind, cred că prin anii 1958-1959, dar eram înalt și dezvoltat, păream un adolescent, nu un puști de zece ani. A fost o Serbare a Pomului de Iarnă, cum se spunea pe atunci, cu costume și măști care a avut loc în Palatul Regal din București. Adică în Palatul Republicii, cum se spunea pe atunci. Sala Palatului nu era construită, cred, ceea ce restrânge căutarea la perioada înainte de 1959.
Recomandările noastre
