Kipling a spus așa: „Oh, Orientul este Orient și Occidentul este Occident, și cele două nu se vor întâlni niciodată”.
Autorul „Cărților junglei” știa el ce spune, doar era britanic născut în India.
Kipling a fost amabil. Realitatea din spatele acestui contrast se traduce altfel, deloc poetic: săracii cu săracii, bogații cu bogații, și ei nu se vor amesteca niciodată. În ciuda tuturor vorbelor de clacă.
O realitate valabilă în continuare și astăzi, în plină Uniune Europeană transpirată, după un travaliu de patru zile și nașterea cu forcepsul a unui acord de relansare economică.
Extinderea Uniunii Europene către Est a vrut să contrazică această realitate: o mare familie și mai multe nu!
Nu mai conta ceea ce era vizibil chiar și de pe Lună: că unul din stâlpii fundației noii euro-case nu era din beton armat cu producție, bani și calitate, ci cu izmene și cârpe, inclusiv KGB-iste. Cu ce a rămas din dinții cariați ai comunismului.
Negocieri au fost și atunci, și poate mai importante decât cele de la ultimul summit de la Bruxelles. Țările din Est urmau să-și joace cartea pentru viitorii ani.
România s-a vândut ieftin, dacă nu cel mai ieftin. Am dat tot. Care produse, care producție, acum ?
În anul de grație 2020, statul roman este incapabil să-și hrănească cetățenii. Importăm mâncare. Alimente de bază, nu cine știe de rarități care nu cresc prin partea locului.
De mai bine de 30 de ani, atât am putut, atât am știut, atât s-a votat. Plantație-neplantație, asta-i realitatea.
În definitiv, corporațiile nu sunt instituții de binefacere și nu fac șampon anti-corupție, doar anti-mătreață. Vor doar profit, nu-i vina nimănui că ne-am dat cu flit pe creier.
Revenind la summit-ul relansării UE, o relansare ambițioasă, însoțită de o ploaie de bani, s-a putut vedea și de astă dată ce sudată e familia europeană ! Câtă armonie! Bach, ce mai!
Mai exact, nobilelele euro-principii au fost date de gard și a început o tocmeală ce aducea sinistru cu un târg de sclavi sau cu năravurile barbare de prețăluire a mireselor, pe zone anatomice și pe zestre.
S-a dovedit că numai și numai când e vorba de bani, liderii UE au vezică de protocol și duc la nopți albe mai ceva ca Stalin.
Să-i pui să stea patru zile și patru nopți pentru altceva? Cum ar fi sărăcia insultătoare din Est, sclavia modernă, corupția, crima organizată, fake pe post de alimente, serviciile medicale care nu-s , analfabetismul, jaful la păduri?
Cel mult un summit de câteva ore și o declarație la final, în care participanții își iau angajamentul că…
Astea nu sunt probleme europene?
Acordul pe tema pachetului de relansare economică a UE, lovită de Covid-19 ca un șofer de duminică lovit de pana prostului, i-a mulțumit, se pare, și pe euro-maniaci, și pe euro-sceptici.
Banii sunt fără număr: 750 de miliarde de euro, din care 390 de miliarde granturi nerambursabile și 360 de miliarde sub formă de împrumuturi.
Fie că banii vor ploua perpendicular sau oblic, deja toate țările s-au felicitat de un mare succes. Inclusiv președintele României.
Care și-a frecat mâinile: România va primi aproape 80 de miliarde de euro, acu e momentul să scuipăm în palme și să refacem infrastructura, spitalele, școlile, etc.
Iacătă, deci, clipa mult așteptată. De când e țară UE, România a avut interzis la fonduri europene și a trebuit să vină anul 2020 ca să se facă dreptate!
Că, altfel, avem tone de proiecte prin sertare, nu? Abia așteaptă să vadă lumina zilei.
Summit-ul relansării UE mai ascunde și o întrebare ironică, la care liderii de la Bruxelles nu au răspuns: cum se face că moneda euro, Europa, modelul european care creează bogăție, care trebuia să ne ducă pe drumul prosperității, al puterii economice, trebuie să fie din nou salvate și susținute din banul contribuabilului?
Foto: Facebook/Charles Michel