În dimineaţa aceea, când sosise la post, jandarmul șef găsi în prag o scrisoare aruncată nu se ştie de cine. O ridică, o deschise şi nu mică i-a fost uimirea citind un denunţ în adevăr fantastic.
Un anonim scria, la 1932, că o mulţime de femei din Şiria şi-au otrăvit bărbaţii cu arsenic, şi dădea chiar nume precise.
Denunţătorul mai arăta că toate aceste femei se adresaseră unei consătence a lor, anume Duma Floriţa care le procurase otrava. Această otrăvitoare publică utiliza hârtia de muşte, în mare cantitate.
Femeia Duma Floriţa era foarte cunoscută în această comună.
Şeful de post o întrebă fără pregătire... Evident, el nu se aştepta ca otrăvitoarea să-şi recunoască fapta.
Or, de la început, Duma Floriţa răspunse că a lăsat mai mult timp hârtie de muşte în bere, şi pe urmă a dat-o unei femei care-i ceruse un leac.
Băbăreasa
Duma Floriţa avea în sat reputaţia de „băbăreasă”. Sătenii din parte a locului numesc băbăreasă pe un fel de fiinţă hibridă, între vrăjito are şi doftoriţă.
Duma Floriţa e o femeie de vreo 52 de ani, cu pomeţii ieşiţi, suptă în obraji, iar orbitele adânci fac ca, atunci când lumina cade de sus asupra figurii ei, această femeie să pară a avea un cap de mort. Buze subţiri, ochii foarte reci, lasă o impresie de răutate diabolică.
Ea e un fel de magiciană a satului şi, din cercetările ce s-au făcut ulterior, reiese că ar fi dat şi alte ierburi unor femei din sat, ca să-şi suprime bărbaţii. Ar fi utilizat chiar leşie, până ce-a găsit o formulă care s-o mulţumească, în soluţia de hârtie de muşte.
Duma Floriţa fusese pe vremuri servitoare la un spital. Aceasta explică în mare parte renumele de „doftoriţă” de care se bucura în sat.
De la sinucidere la crimă
De la prima întrebare pe care i-a pus-o şeful de post, băbăreasa satului a mărturisit c-a utilizat hârtia de muşte.
Mai târziu, ea avea să-şi completeze declaraţiile în faţa judecătorului de instrucţie , în modul următor,:
- Bărbatul meu era un foarte rău şi îmi făcea numai zile amare. De aceea, odată mai de mult, m-am hotărât să mă sinucid. Am luat câteva hârtii de muşte, le-am topit în bere, şi le-am băut. Dar nu mi-au făcut nici un rău, decât o mică ameţeală...
- Şi ai luat apoi o cantitate mai mare?
- M-am răzgânditit şi n-am mai încercat să mă sinucid .
Dar am rămas cu credinţă, după cele ce mi se întâmplase mie, că hârtia de muşte nu poate să ucidă un om. Nu era zi de la Dumnezeu în care să nu vie la mine câte o femeie din sat şi să-mi ceară leacuri, ca să scape de oameniilor. Una spunea c-o bate, alta c-ar vrea să-l moştenească...
Unele stăruiau aşa de mult, încât n-am mai putut să rezist şi într-o zi am dat unei femei bere cu hârtie de muşte. Nu credeam însă că soţul său va muri din aceasta, fiindcă nici eu nu murisem când luasem o astfel de băutură.
După primele răspunsuri ale otrăvitoarei, şeful de post a raportat cazul şi atunci jandarmeria a sezisat parchetul de Arad, care hotărăşte deshumarea mai multor cadavre.
Părţi din aceste cadavre sunt trimise Institutului Medico-Legal de la Bucureşti, pentru analiză, unde se face surprinzătoarea constatare că mai multe din acele cadavre conţin în resturile lor arsenic.
Strânsă din nou cu uşa, la instrucţie , Duma Floriţa recunoaşte că a dat mixtura otrăvită, dar numai unei singure femei, anume soţiei lui Theodoroiu Pavel.
Analiza însă a descoperit arsenic în cinci cadavre deshumate. Soţiile respective fură arestate.
Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric