Avocatul Robert Roşu: „Nici statul comunist nu a contrazis aceste chestiuni”

În declarația de inculpat dată în primă instanță, la 2 noiembrie 2018, avocatul Robert Roşu a prezentat numeroase argumente pentru care credea va fi achitat în dosarul Ferma Băneasa.

Avocatul Robert Roşu: „Nici statul comunist nu a contrazis aceste chestiuni”. Urmărind cu atenţie declarația de inculpat, veţi înţelege de ce avocatul Robert Roşu era convins că va fi achitat în dosarul Ferma Băneasa. Argumentele prezentate erau în opinia lui Roşu unele supreme, care nu puteau fi ignorate de înfăptuitorii actului de justiţie, potrivit qmagazine.ro.

Din păcate pentru el, familie, apropiaţi, colegi şi oamenii care îşi doresc justiţie dreaptă în România, avocatul Robert Roşu a fost condamnat la 5 ani de închisoare cu executare.

Şi totuşi, ceva s-a întâmplat, iar avocatul Robert Roşu a fost condamna la 5 ani de închisoare cu executare. S-a întâmplat ceva inexplicabil şi care l-a îndepărtat de viaţa normală pe care o avea. Era un avocat de succes, cu o familie frumoasă. Acum este în spatele gratiilor şi încă speră că în al 12-lea ceas va avea parte de dreptate.

Avocatul Robert Roşu: Am reprezentat statul român în arbitraje internaționale

„Sunt avocat din anul 2000, iar din anul 2005 activez ca avocat asociat la societatea de avocați Țuca, Zbârcea și Asociații. Încă de la înființarea societății de avocați, am avut în gestiunea administrativă și organizațională departamentul de litigii, care astăzi are 45 de avocați.

Am activat profesional ca avocat în domeniul disputelor judiciare și al arbitrajelor. Am reprezentat statul român în arbitraje internaționale ca membru al unei echipe de avocați, în cazuri precum EDF vs România sau Noble Ventures vs România, obținând exonerarea statului român de la plata unor daune de aprox. jumătate de miliard de euro.

Sunt autor al mai multor articole publicate în diverse reviste de specialitate. Am publicat în anul 2015 un volum în domeniul insolvenței și falimentului la editura Monitorul Oficial. Am fost totodată membru al echipei de avocați care a oferit asistență Ministerului Justiției în proiectul privind analiza impactului Noului Cod Civil și Noului Cod de Procedură Civilă.

Am reprezentat clienții în sute de litigii și arbitraje și e cunoscută activitatea mea în dosare pro bono, precum cele în sprijinul victimelor accidentului din Muntenegru sau familiilor victimelor din clubul Colectiv.

Ce spunea Avocatul Robert Roşu în declaraţia de inculpat

Sunt căsătorit și am doi copii. Consider că sunt nevinovat. Absolut nevinovat. Am acționat în slujba clienților mei, în conformitate cu principiile profesiei de avocat, în deplina respectare a legii și a deontologiei profesionale.

Activitățile pe care le-am desfășurat chiar în modalitatea în care ele sunt reținute în actul de acuzare sunt activități specifice profesiei de avocat, în esență, fiind acuzat de certificarea unui contract, de redactarea unor acte juridice, de redactarea și transmiterea a două notificări unor instituții publice, în baza unor împuterniciri avocațiale, și de asistarea sau reprezentarea clientului în fața unor instanțe, a unor autorități publice sau la biroul unui notar.

„Nu am niciun fel de relații financiare sau contractuale cu celelalte persoane care au calitate în această cauză”

Specialiștii DNA au realizat un raport financiar contabil care a acoperit perioada 2006-2015 și care a constatat faptul că nu am desfășurat niciun fel de activitate profesională sau financiară, alta în afară de cea de avocat, că am avut venituri exclusiv din profesie, că mi-am achitat taxele, că nu am niciun fel de relații financiare sau contractuale cu celelalte persoane care au calitate în această cauză sau cu societăți comerciale aparținând clienților.

Doresc să subliniez că toate activitățile mele au fost desfășurate ca avocat al societății Țuca, Zbârcea și Asociații, nu am avut contracte de asistență juridică personal încheiate cu vreo parte, societatea de avocați primind mandat din partea clienților.

Am acționat în aceste dosare ca avocat alături de foarte mulți colegi din cadrul firmei de avocați. Peste 60 de avocați au lucrat în aceste dosare pentru clientul Al României Paul Philippe și pentru Reciplia SRL, contractele de asistență sau împuternicirile aflându-se în mare parte la dosarul cauzei.

În declaraţia de inculpat, Roşu a fost uimit de mărimea rechizitoriului

Am încredere că cercetarea judecătorească va conduce la aflarea adevărului și aș vrea să reamintesc că, printr-o încheiere din 11.03.2016 a judecătorului de drepturi și libertăți al ÎCCJ, s-a reținut că tot materialul probator prezentat de acuzare până la acea dată nu reflectă săvârșirea vreunei infracțiuni de către mine și că toate activitățile s-au desfășurat în conformitate deplină cu Legea nr. 51/1995 a profesiei de avocat și cu statutul profesiei.

Totodată vreau să spun că, între 11.03.2016 și 21.05.2016, când a fost emis rechizitoriul, nu a fost administrată nicio probă nouă în ceea ce mă privește, astfel încât apreciez că toate concluziile judecătorului de drepturi și libertăți care m-a pus în libertate fără nicio altă măsură sunt corecte și astăzi.

După analiza celor aprox. 25 500 de pagini care au însoțit rechizitoriul, după ce am reluat toată argumentația juridică care a fost folosită de-a lungul anilor de mine și de colegii mei în apărarea clienților, am și astăzi convingerea că argumentația juridică folosită este corectă și sunt ferm convins că aș proceda și acum în aceeași modalitate argumentativă, potrivit conștiinței mele și priceperii mele profesionale.

„Scurte considerații de natură juridică”

Se reține faptul că parte din argumentația pe care colegii mei sau eu aș fi folosit-o ar fi fost incorectă, de aceea pe lângă descrierea situației de fapt, așa cum eu o cunosc, am să îmi îngădui să aduc și scurte considerații de natură juridică de drept civil în combaterea directă a acuzațiilor ce mi se aduc.

Cu certitudine, astăzi, nimeni nu poate afirma că Al României Paul Philippe nu este nepotul de fiu al lui Carol al II-Iea, că nu are dreptul la moștenirea acestuia sau a altor membri ai familiei regale cu care are relații de rudenie, chestiuni care au fost dezlegate de nenumărate hotărâri judecătorești, în special la nivel de curte de apel și la nivelul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Am avut curiozitatea să analizez hotărârile de la dosarul cauzei, dar și alte hotărâri definitive și irevocabile privind pretențiile lui Al României Paul în dosare în care alături de colegii mei m-am ocupat, sau altele, în legătură cu care nu am desfășurat activități juridice.

Sunt peste 20 de hotărâri judecătorești, peste 45 de judecători care au apreciat asupra drepturilor care în actul de acuzare sunt considerate ca fiind inexistente.

Avocatul Robert Roșu: „Paul Philippe are calitatea de succesor al lui Carol Mircea Grigore”

Toate aceste hotărâri judecătorești arată, pe de o parte, că Paul Philippe are calitatea de succesor al lui Carol Mircea Grigore, tatăl său, al lui Carol al II-lea, bunicul său, dar și în legătură cu mătușile și unchii din partea bunicului, Nicolae, Elisabeta, Maria, Ileana.

Totodată, că bunurile familiei regale din care face parte au fost preluate de statul român în mod abuziv, marea lor majoritate în temeiul Decretului nr. 38/1948, care a fost deja constatat de justiția română ca fiind lovit de nulitate absolută.

Amintesc hotărârea ÎCCJ nr. 954/14.02.2012, prin care s-a finalizat procedura de exequator a hotărârii de la Lisabona din 1955.

Reamintesc faptul că hotărârea de la Lisabona a statuat că Mircea Grigore este fiu cu drepturi depline al lui Carol al II-lea, hotărâre care, ulterior, a fost recunoscută în Franța. În 1957 și în 1991 a fost inițiat un exequator în România pentru recunoașterea acestei hotărâri.

„Argumentul de esență al acuzării”

Argumentul de esență al acuzării este acela că Paul Philippe nu ar fi putut să fie considerat succesor al lui Carol al II-lea până în anul 2012, când s-a finalizat exequatorul în România.

Această opinie, de esență pentru acuzare, este profund greșită din două perspective. Prima, pentru că vorbim despre o hotărâre în materie de stare civilă, care este o hotărâre declarativă și nu constitutivă de drepturi.

Într-un proces de stabilire a paternității, în care se constată că pârâtul este tatăl copilului reclamantei, tatăl dobândește această calitate de părinte de la nașterea copilului și în privința unor drepturi, chiar de la conceperea lui și nu de la data pronunțării hotărârii judecătorești.

Este greșit juridic a se aprecia că Paul Philippe a devenit fiul lui Carol Mircea Grigore și nepotul lui Carol al II-lea la vârsta de 54 de ani. În plus, există hotărâri judecătorești care au analizat aceste argumentații.

„Hotărâri în legătură cu bunul Snagov”

Mă refer chiar la hotărâri în legătură cu bunul Snagov, instanțele arătând că hotărârea de la Lisabona este o realitate juridică ce nu poate fi ignorată și că finalizarea exequatorului nu poate avea efecte constitutive, ci cel mult de consolidare a drepturilor petenților.

De altfel, am observat că toate actele notariale folosite de Paul Phillippe în cadrul procedurilor sunt criticate sub aspectul legalității, în sprijinul acuzațiilor aduse. Mă refer la certificate de moștenitor, certificate de calitate de moștenitor, ofertă de donație și acceptare de donație sau contracte de cesiune drepturi. Acestea fiind acte încheiate de 8 notari publici din România și 5 notari și avocați străini.

Absolut toate aceste acte sunt considerate de acuzare ca fiind fabricate, false sau afectate de nelegalitate, fără a fi audiat unul dintre acești notari și cu ignorarea dispozițiilor legale care arată că actele autentice se bucură de prezumție de legalitate și nulitatea lor poate fi constatată doar de o instanță de judecată civilă, în sistemul de drept românesc neexistând nulități de drept sau nulități convenționale.

Eu și colegii mei, ca avocați, am plecat potrivit legii de la prezumția legalității acestor acte și nu am nici astăzi vreun dubiu în legătură cu legalitatea lor. Mai mult, ÎCCJ a spus că avocatul Robert Roșu nici nu avea dreptul să le pună la îndoială legalitatea.

Avocatul Robert Roşu: „Unor evenimente sau activități li se dă o semnificație greșită”

Voi face în continuare o prezentare a situației de fapt, așa cum eu o cunosc, cu speranța că voi sprijini aflarea adevărului în această cauză, pentru că apreciez că situația de fapt prezentată de acuzare este fie eronată, fie scapă din vedere evenimente extrem de importante, fie unor evenimente sau activități li se dă o semnificație greșită.

Primul contact pe care eu și colegii mei l-am avut cu clientul Reciplia SRL a fost în 20.09.2006, când ne-a fost adus un contract de cesiune drepturi deja redactat, spunându-ni-se că au existat negocieri anterioare între OL, în calitate de avocat al prințului Paul, IS și Reciplia SRL în legătură cu cesiunea acestor drepturi litigioase sau patrimoniale.

În 21.09.2006, a avut loc semnarea primului contract de cesiune de drepturi litigioase. L-am cunoscut pe Paul Philippe cu 5 minute înaintea semnării contractului, la semnare participând OL, ca avocat al Prințului Paul.

Așadar, eu și colegii mei nu am avut absolut niciun input în negocieri, în conținutul contractului, în valorile pecuniare stabilite ca obligații ș.a. Am atestat acest contract sub nr. 277/21.09.2006, potrivit art. 3 din Legea 51, o activitate profesională absolut firească de atestare a identității părților, a semnăturii și a conținutului actului.

În data de 2.10.2016, s-a semnat un contract de asistență juridică cu Reciplia, potrivit dispozițiilor legale, care a acoperit inclusiv activitatea de atestare a primului contract și toate activitățile ulterioare legate de raportul juridic și ce a urmat.

„15 avocați au redactat raportul de due diligence”

O echipă interdisciplinară de 15 avocați a redactat raportul de due diligence, exclusiv în baza înscrisurilor puse la dispoziție de avocatul OL care gestionase toate dosarele prințului Paul între noiembrie 2005 – septembrie 2006 și care avea toate aceste înscrisuri. În urma unei activități de aproximativ 3 săptămâni, a rezultat un raport de peste 500 de pagini, care analizează 15 bunuri din cele peste 40 care sunt indicate în Decretul 38/1948.

A fost o activitate juridică complexă și dificilă pentru societatea de avocați care se înființase cu un an și jumătate înainte, nebucurându-se la acel moment de notorietatea pe care am văzut că în mod neîntemeiat o invocă acuzarea.

Rezultatele raportului juridic au fost pozitive; nicăieri în cuprinsul raportului nu se spune că Prințul Paul nu ar avea drepturile pe care le invocă și, cu relevanță pentru prezenta cauză, în capitolul referitor la Pădurea Snagov, se arată că riscul ca Prințul Paul să nu intre în posesia bunului Fundul Sacului este minim, având în vedere existența hotărârilor judecătorești pronunțate până la acel moment și prin raportare la faptul că fuseseră emise decizii ale comisiei județene în condițiile legii.

Totodată, în legătură cu Ferma Băneasa, se arată că nu există dubii  că aceasta a fost în patrimoniul lui Carol al II-lea și că este necesară desfășurarea procedurilor administrative, dosarul aflându-se în acel moment la unitatea deținătoare, Primăria Mun. București.

Avocatul Robert Roșu: „Nu am avut raporturi profesionale avocat-client cu Prințul Paul”

În toată această perioadă, nici eu, nici colegii mei nu am avut raporturi profesionale avocat-client cu Prințul Paul.

Acesta a fost asistat sau reprezentat în fiecare moment de domnul OL. Prin dispozițiile contractului din 1 noiembrie 2006, Prințul Paul s-a obligat să dea mandate de reprezentare societății de avocați exclusiv în legătură cu procedurile de retrocedare, deoarece părțile dețineau aceste drepturi în cotă procentuală prin efectul contractului.

Nu am avut niciodată dubii în legătură cu legalitatea acestui contract. În acea perioadă, foarte mulți avocați participau la redactarea sau semnarea unor astfel de contacte, iar ele, în sine, nu ridică probleme de legalitate.

Nu a existat în fața mea nicio discuție cu caracter ilicit, nicio promisiune adresată Prințului Paul, nicio întrebare a acestuia în legătură cu modul concret de desfășurare a unor retrocedări; nu știam la momentul semnării stadiul concret al procedurilor litigioase pentru foarte multe dosare.

„După momentul 15 ianuarie 2009”

După momentul 15 ianuarie 2009, când Prințul Paul a vândut suprafața parțial retrocedată din Ferma Băneasa către Reciplia SRL, cele două părți, Reciplia SRL, reprezentată de Țucă Zbârcea și Asociații și Prințul Paul, reprezentat de P.R. și Asociații, au intrat în dispute litigioase, materializate în zeci de notificări și litigii, realitate care poate fi verificată și pe portalul instanțelor, care au implicat acuzații reciproce între părți în legătură cu modalitatea de îndeplinire și de respectare a drepturilor și obligațiilor din contractul din 2006.

Niciodată în cursul acestor proceduri sau în cuprinsul acestor documente nicio parte nu menționează că s-ar fi săvârșit fapte ilicite în cursul procedurilor de retrocedare sau că acordul din 2006 sau actele adiționale ulterioare ar reprezenta înțelegeri frauduloase sau ar fi o modalitate de a crea o aparență în drept.

Ambele părți, mai mult sau mai puțin întemeiat, au invocat încălcări de drepturi contractuale, ceea ce confirmă în sine legalitatea și valabilitatea acestor contracte.

„Am primit întrebări în legătură cu aceste litigii”

Deși, în cursul urmăririi penale, am primit întrebări în legătură cu aceste litigii și ele sunt amintite în acte procedurale ale acuzării, în cadrul rechizitoriului, nu se amintește un rând în legătură cu aceste dispute, conturându-se o situație de fapt eronată.

Un alt eveniment important a fost rezoluția de neîncepere a urmăririi penale a DNA în legătură cu retrocedarea Pădurii Snagov, chestiune pe care eu nu am cunoscut-o la acel moment.

Nu am știut că au existat cercetări nici în legătură cu Pădurea Snagov, nici în legătură cu ferma Băneasa, unde a fost emisă o altă rezoluție de neîncepere a urmăririi penale în 2013.

Ca informație importantă, după momentul la care eu am părăsit proiectul, știu că GT, colega mea, a obținut o decizie favorabilă la Tribunalul București, respectiv Decizia 2146/06.12.2013, rămasă definitivă, care a constatat în mod implicit legalitatea retrocedării parțiale a fermei Băneasa. Nu am avut nicio contribuție în gestionarea acestui dosar. Pe scurt, aceasta este situația de fapt așa cum eu am cunoscut-o.

„Am considerat că argumentele folosite de mine sunt corecte”

În cei 7 ani în care am fost parte a echipei de avocați din Țuca, Zbârcea și Asociații, care au avut legături profesionale cu aceste dosare, nu am avut vreodată vreun dubiu sau vreun semn de întrebare în legătură cu legalitatea procedurilor desfășurate de mine sau de colegii mei, convingerile profesionale fiindu-mi întărite în mod repetat de zecile de hotărâri judecătorești favorabile, și am considerat că argumentele folosite de mine sunt corecte, și consider și astăzi la fel.

Cred că este neîntemeiată transferarea unei dispute comerciale între semnatarii unor contracte în materia dreptului penal.

Mă voi referi în continuare succint la punerea în posesie a bunului Snagov. În esență, mie mi se impută transmiterea a două notificări scrise, prin care am solicitat autorității competente să pună în posesie clientul, cunoscând dispozițiile legale care prevedeau o obligație expresă a autorității de a pune în posesie bunul.

Nu am avut niciun fel de contribuție, nici eu, nici colegii mei, la constituirea dosarului administrativ, nu am depus acte în acesta, nu m-am deplasat niciodată la sediul autorității publice, nu am cunoscut niciun funcționar public din cadrul Primăriei Snagov, Ocolului Silvic sau Romsilva.

Avocatul Robert Roșu: „Fuseseră emise decizii de către Comisia Județeană Ilfov”

La momentul la care am trimis cele două notificări, care de fapt au fost redactate de avocatul ME, fuseseră emise decizii de către Comisia Județeană Ilfov, fusese pronunțată hotărârea nr. 1872/2003 a Judecătoriei Buftea, așadar cu 4 ani înainte ca eu să am vreun contact cu acest dosar, hotărâre care constata existența drepturilor lui Paul Philippe în privința a 10 ha din Pădurea Snagov Fundul Sacului și, totodată, se finalizase în fond, apel și recurs acțiunea Romsilva de anulare a hotărârii nr. 7/2004 a Comisiei Județene Ilfov.

Ulterior, Romsilva a formulat și revizuire, respinsă de asemenea și aceasta. Voi depune ulterior la dosar și această hotărâre. Știam că în total 5 instanțe de judecată și în total 11 judecători constataseră legalitatea pretențiilor lui Paul Philippe în legătură cu acest imobil.

Nu am avut, și nu am nici azi, niciun fel de dubiu cu privire la legalitatea acestei proceduri și legalitatea punerii în posesie și mă refer aici exclusiv la chestiunile de natură juridică din dosarul administrativ sau litigios de retrocedare. Niciun alt aspect străin de aspectele juridice nu îmi este cunoscut. Nu voi face o analiză a acestor hotărâri judecătorești.

„Hotărârea 1872/2003 a Judecătoriei Buftea”

Aș vrea totuși să dau un singur exemplu în legătură cu hotărârea 1872/2003 a Judecătoriei Buftea. Am asistat în cursul cercetării judecătorești la audierea unor judecători, dar și la adresarea unor întrebări în legătură cu legalitatea pronunțării unor hotărâri într-o acțiune în constatare, în contextul în care, spune acuzarea, acțiunea în realizarea dreptului este întotdeauna posibilă în această materie.

Această analiză este profund eronată. În anii 2003-2006 a existat o jurisprudență constantă care aprecia că, odată cu apariția legilor speciale de retrocedare, este inadmisibilă acțiunea în revendicare pe drept comun art. 480-481 Cod civil. Așadar, acțiunea în constatare era perfect întemeiată.

Mai mult, începând cu anul 2006 apare o jurisprudență inconstantă în legătură cu acest aspect, chestiune care determină formularea unui RIL de către Procurorul General în 4 octombrie 2007, Procurorul General afirmând în documentul depus, în RIL, faptul că este inadmisibilă acțiunea în realizarea dreptului.

„De ce în 2007 parchetul avea o opinie, iar în 2015 o altă opinie”

Procurorul General, care a semnat recursul în interesul legii, este același care a semnat pentru legalitate și temeinicie acest rechizitoriu și nu pot să înțeleg de ce în 2007 parchetul avea o opinie, iar în 2015 o altă opinie.

S-a apreciat că cele două notificări ar fi reprezentat justificarea pentru autoritate de a pune în posesie. Or, punerea în posesie era o obligație legală stabilită cu un termen prevăzut expres de 60 de zile, astfel încât nu cred că avea nevoie vreun funcționar public de vreo justificare ca să își îndeplinească obligațiile.

Acesta este contextul în care trebuie să spun câteva cuvinte legat de argumentul folosit de acuzare legat de decizia nr. 1/1941 a ÎCCJ. Acest document a ajuns cunoscut avocaților Țuca, Zbârcea și Asociații după luna august 2007, ca urmare a depunerii sale de către AV într-un litigiu aflat pe rol. Îmi aduc aminte că s-a realizat de către mai mulți avocați de la Țuca, Zbârcea și Asociații o analiză succintă cu privire la acest document și s-a concluzionat că există câteva posibilități: fie invocarea pe cale de excepție în cadrul vreunui proces pe rol a nelegalității actului abuziv de preluare a statului legionar antonescian, fie formularea unei acțiuni pe cale separată în constatarea nulității acestui act.

Concluzia la care echipa noastră de avocați a ajuns a fost aceea că orice fel de demers ar fi respins ca inadmisibil, deoarece aveam un document fără ștampile, fără semnături, fără original. Așadar un document lipsit de orice fel de relevanță juridică.

Avocatul Robert Roșu: „Mi se impută transmiterea unor adrese și notificări către ICDPP”

Separat de aceste considerente sumare, pe care le voi dezvolta în scris, subliniez faptul că această așa-zisă decizie nu are absolut nicio legătură cu bunul Ferma Băneasa, făcând referire doar la Pădurea Snagov fără a exista însă niciun document ulterior deciziei care să arate că statul administra acest bun sau îl avea în posesie până la Decretul 38/1948, care reprezintă adevăratul act de preluare, și care, cum am spus, a fost deja constatat ca fiind nul de către Tribunalul Arad într-un proces al domnului V.

Deși nu are niciun fel de relevanță juridică acest document, pentru exhaustivitate, subliniez faptul că nu aveam cunoștință că el exista când am transmis notificările sau până s-a finalizat punerea în posesie de care oricum nu m-am ocupat.

Aș face referire acum la Ferma Băneasa. În legătură cu retrocedarea unei suprafețe din Ferma Băneasa, mi se impută transmiterea unor adrese și notificări către ICDPP, precum și participarea în calitate de avocat la cele două consilii de administrație din 2.09.2008 și 26.09.2008.

În primul rând, eu nu am trimis nicio adresă, memoriu sau notificare către ICDPP în legătură cu Paul Philippe.

Au fost, este adevărat, transmise mai multe memorii însoțite de acte, de către avocații Prințului Paul înainte de 2007 și ulterior de către colegi avocați din cadrul Țuca, Zbârcea și Asociații. Eu am transmis o adresă cuprinzând planul de încadrare în zonă, furnizat de domnul AB, și m-am prezentat la cele două consilii de administrație.

Sunt argumente juridice numeroase folosite de acuzare pentru a încerca să demonstreze nelegalitatea acestei retrocedări.

„Ferma Băneasa este enumerată în Decretul 38/1948”

Îmi îngădui să depun un înscris în care răspund la toate aceste argumente. Paul Philippe și-a demonstrat calitatea de moștenitor prin actele de stare civilă și prin certificatele privind calitatea de moștenitor, toată documentația aflată la dosarul administrativ fiind depusă de către ICDPP la dosarul cauzei. Nu există dubii în legătură cu faptul că bunul a fost proprietatea lui Carol al II-lea.

Ferma Băneasa este enumerată în Decretul 38/1948, a cărui nulitate a fost constatată de justiția română. Există totodată peste 15 documente la dosarul cauzei ale administrației sechestru care arată că bunul a fost în proprietatea lui Carol al II-lea.

Nici statul comunist nu a contrazis aceste chestiuni.

Un alt argument folosit este cel referitor la natura juridică a terenului și localizarea sa, încercând a se demonstra că ar fi fost extravilan și/sau agricol și de aceea Legea 18 ar fi fost aplicabilă.

Trecând peste jurisprudența constantă a ÎCCJ, care arată că dacă se constată că Legea 18 este aplicabilă, și nu Legea 10, soluția este de declinare a dosarului și nu de respingere a acestuia, eu am numărat 7/8 documente până în 1948 care arată că bunul era în comuna Băneasa. Actele spun pendinte de comuna Băneasa.

Avocatul Robert Roşu: „Există două certificate de urbanism la dosarul cauzei”

Totodată, există două certificate de urbanism la dosarul cauzei care arată că terenurile sunt în intravilan. Nu am înțeles de ce certificatul 1031/27/1/27.03.2008 aflat la fila 237-239 vol. 8 este ignorat și încă se afirmă că terenul ar putea să fi fost extravilan.

Totodată, bunurile agricole intravilane se supun Legii 10/2001 și nu Legii 18, Legea 10 arătând la art. 8 alin. I „că nu intră sub incidența legii acele terenuri agricole solicitate deja potrivit legii 18”, chestiune care în mod evident nu este incidentă în cauză.

Mai mult, petenți care au un astfel de certificat de urbanism nu au a face probe suplimentare pentru că, potrivit Legii 350/2001, certificatul de urbanism este un act administrativ cu caracter obligatoriu.

Se invocă totodată faptul că bunul ar fi fost domeniu public și că nu ar fi putut fi retrocedat decât în condițiile în care se urma procedura prevăzută de Legea 213/2008 de trecere în domeniul privat al statului.

„Există o vastă jurisprudență a Înaltei Curți și a CEDO”

Există o vastă jurisprudență a Înaltei Curți și a CEDO care arată că bunurile preluate abuziv de stat, așa cum sunt cele indicate de Decretul 38/1948, a cărui nulitate a fost declarată de justiție, se restituie adevăratului proprietar, indiferent de situația juridică în care se află: domeniul public, domeniul privat, orice altă situație juridică, în virtutea principiului restitutio in integrum.

Altfel, ar trebui să acceptăm că un stat poate expropria abuziv bunul proprietatea privată a unei entități sau a unei persoane, printr-un act administrativ îl introduce în domeniul public, fără ca persoana îndreptățită să-l mai poată revendica vreodată.

Avocatul Robert Roșu: „Nu m-am întâlnit cu niciun funcționar public”

Am întâlnit reprezentanți ai ICDPP exclusiv în cadrul întâlnirilor consiliului de administrație din 2.09 și 21.09.2008, la care am participat în temeiul unor împuterniciri avocațiale. Nu m-am întâlnit cu niciun funcționar public, niciun angajat al ICDPP în afara acestor consilii organizate într-un cadru formal.

În cadrul consiliului de administrație din data de 2.09, am avut două intervenții punctuale verbale: am spus că terenul a fost intravilan la data preluării, pentru că aparținea de comuna Băneasa, chestiune dovedită cu prisosință de actele de la dosar, și am mai spus că identificarea GPS nu este neapărat concludentă deoarece știam din experiențe judiciare anterioare că putea să dea foarte multe erori și am apreciat că este util a se face o expertiză de identificare a terenului.

Acestea au fost singurele mele intervenții verbale din cadrul acestui consiliu de administrație, chestiune de altfel consemnată în procesul-verbal.

Prezența mea la acest consiliu de administrație s-a desfășurat în temeiul art. 25 alin 2 din Legea 10 care dispune foarte clar că autoritatea are obligația să îl cheme pe petent să își susțină punctul de vedere.

Avocatul Robert Roșu: „Prezența petentului, asistat de avocat, era o obligație a instituției”

De aceea, resping categoric acuzația că aș fi fost prezent pentru a influența prin argumentele mele, sau ale clientului meu, membrii consiliului de administrație și că nu aveam ce să caut la această întâlnire.

Amintesc aici și art. 38 alin 2 din legea care arată că instituția publică săvârșește o contravenție sancționată cu o amendă până la 5 000 de lei dacă nu îl invită pe petent să îi asculte punctul de vedere, așa încât prezența petentului, asistat de avocat, era o obligație a instituției.

La consiliul de administrație din 21.09.2008, am avut de asemenea o unică intervenție verbală, după ce mi-am consultat telefonic clientul, domnul O solicitând ca anumite experimente care se aflau în desfășurare potrivit activității curente a ICDPP să fie finalizate.

Clientul a fost de acord, în măsura în care decizia era favorabilă, să lase aceste experimente să fie finalizate. Și acest lucru este consemnat în procesul-verbal.

Aceasta este analiza mea în legătură cu situația de fapt și în legătură cu evenimentele pe care eu le-am cunoscut.

„Ca avocat, mi-am exercitat profesia în mod liber”

Ca avocat, alături de foarte mulți colegi, mi-am exercitat profesia în mod liber, independent potrivit priceperii mele profesionale și conștiinței mele profesionale. Nu am săvârșit nicio infracțiune.

Nu am să îmi schimb această poziție niciodată. Eu am avut obligația și dreptul de a proteja clientul, obligația și dreptul de a expune punctul său de vedere juridic, de a-i proteja interesele legitime, de a folosi strategii, argumente pentru a prezenta într-o modalitate coerentă drepturile sale potrivit interpretărilor pe care le-am dat dreptului pozitiv.

Eu sunt obligat prin lege să supun dreptul pozitiv și jurisprudența unei critici radicale, fiind cunoscut faptul că uneori instanțele de judecată și chiar Curtea Constituțională, în practica lor suferă revirimente jurisprudențiale, iar acest lucru de multe ori se întâmplă la insistențele avocatului de a așterne pe masa judecătorului adevărul.

Aspectele de natură deontologică care mi se impută în primul rând vizează relația avocat-client și implicit ele sunt deduse competenței de judecată a baroului din care fac parte. Nu am încălcat nicio normă statutară, legală sau deontologică și nu orice încălcare deontologică atrage răspundere penală, existând răspunderi disciplinare, administrative ș.a. Nu am fost niciodată parte a unei cercetări disciplinare, nu mai spun de altă natură.

„Avocatul are obligația să își apere clientul în mod zelos”

Independența avocatului și a argumentației sale sunt condiții necesare pentru exercitarea dreptului la apărare al clientului și un control ex post factum din partea oricărei autorități nu poate avea decât efecte de descurajare a modului în care avocații își desfășoară profesia.

Acestea sunt și concluziile multor hotărâri de la CEDO unde se spune inclusiv că avocatul are obligația să își apere clientul în mod zelos (Radobuljac contra Croației) și, de asemenea, că argumentele avocatului nu trebuie supuse unui astfel de control critic atât timp cât ele nu sunt ofensatoare și au legătură cu cauza. (În acest sens, Nikula vs Finlanda)”, a scris avocatul Robert Roşu în declaraţia de inculpat publicată în exclusivitate de qmagazine.ro.

Mişcarea naţională #alăturideRobert

După ce avocatul Robert Roşu a fost condamnat la 5 ani de închisoare cu executare în dosarul Fermei Regale Băneasa, avocaţii au reacţionat prin proteste.

Decizia defintivă fusese pronunţată la 17 decembrie 2020, de un complet de la Înalta Curte de Casație și Justiție format din Florentina Dragomir, Ioana Ilie și Ionuț Matei.

La 18 mai 2016, Prințul Paul-Philippe al României şi alte persoane acuzate în acest dosar au fost trimişi în judecată de DNA în dosarul privind retrocedarea ilegală a Fermei Regale Băneasa şi a Pădurii Snagov.

Acuzaţiile vizau faptul că în perioada 2006-2013, prin diferite forme de participare, ei au vizat obținerea unor bunuri de o valoare deosebită, printre care Pădurea Snagov şi Ferma Regală Băneasa, revendicate de Prinţul Paul.

Procurorii au respins mai multe hotârâri

La fond și în căile de atac, mai mulți judecători au validat retrocedarea către Prințul Paul a bunurilor care i se cuveneau. Totuşi, procurorii DNA au apreciat că hotărârile pronunțate de judecători ai instanțelor civile nu sunt bune.

În acest context, doi dintre judecători au și fost chemați la DNA şi la câţiva ani de la pronunțarea propriei decizii au ajuns să aibă dubii. Este inexplicabil cum ei au ajuns să declare că poate „n-ar mai da aceeași sentință” dacă dosarele s-ar fi judecat în prezent.

Sursa citată notează că unul dintre judecători a răspuns: „Sunt și eu om!” Fusese întrebat de un avocat de ce și-a schimbat opinia. Deci mai mult om şi mai puţin judecător… Şi bizar, şi inexplicabil.

În iunie 2019, Curtea de Apel Brașov l-a condamnat pe Remus Truică la 4 ani de închisoare. Paul-Philippe al României și Nela Păvăloiu au primit 3 ani de închisoare cu suspendare.

S.C. RECIPLIA S.R.L. a primit 200.000 lei amendă penală, iar alți 19 inculpați din dosar au fost achitaţi. Este vorba despre oamenii de afaceri israelieni Tal Silberstein, Benny Steinmetz, Moshe Agavi, jurnalistul Dan Andronic, avocații Robert Roșu și Corina Teodora Dicu, Marius Andrei Marcovici, administrator al unei firme şi fost consilier al lui Călin Popescu Tăriceanu, Lucian Mateescu, dar și Theodor Chiriac, Gheorghiță Dragomira, Gheorghe Sin, Ioan Stoian, Apostol Mușat, Niculae Dima, Nicolae Jecu, Caterina Popa, Gheorghe Olteanu, Valentin Delcea şi Marin Gostin.

Curtea de Apel Braşov: „Fapta nu există!”

Curtea de Apel Brașov a stabilit în cazul avocatului Robert Roșu că „fapta nu există”. „Fapta nu e prevăzută de legea penală” pentru alte acuzații.

După condamnarea avocatului Robert Roşu, o indignare fără precedent a fost resimţită de lumea justiției și de societatea din România. Sursa citată subliniată că avocatul Robert Roşu a fost condamnat „pentru realizarea unor activități specifice profesiei de avocat”.

„Imediat după pronunțarea hotărârii  de către celebrul complet negru de la ÎCCJ, format din Florentina Dragomir, Ioana Ilie și Ionuț Matei, s-a stârnit un val uriaș de revoltă și solidaritate cu avocatul Roșu, atât pe rețelele de socializare, cât și în rândul avocaților care au organizat proteste în toată țara sub sloganul #alăturideRobert”, se mai arată pe qmagazine.ro.

Reacţii de la 20 de barouri din România

Au reacţionat Uniunea Națională a Barourilor din România, dar și alte peste 20 de barouri din țară. Au fost comunicate de presă şi proteste faţă de „acest abuz fără precedent”.

Concluzia celor care s-au simţit intrigaţi de condamnarea lui Robert Roşu a fost că „un avocat nu poate fi identificat niciodată cu clientul său și că realizarea unor activități profesionale în numele și pe seama unui client, în baza și în limitele legii și ale exercitării normale și corespunzătoare a profesiei, nu poate contura, vreodată, elementele constitutive ale vreunei infracțiuni”.

Inclusiv numeroși judecători și procurori şi-au exprimat îngrijorarea cu privire la „breșele, presiunile și posibilele noi abuzuri din sistemul judiciar”.

„Împreună cu sute de avocați din Baroul București am participat astăzi (n.r. – 21 decembrie 2020) la Palatul de Justiție, în Sala Pașilor Pierduți, la un protest împotriva condamnării samavolnice a apărării.

Sute de avocați, care am realizat că oricare dintre noi am fi putut, putem sau vom putea fi în situația confraților #RobertsiCorina, am spus răspicat: #StopViolariiDreptuluilaAparare, #SolidaricuRobertsiCorina, #AlaturideRobertsiCorina, NuexistaStatdeDreptfaragarantiiledreptuluilaaparare. La protest au participat #DecanulBarouluiBucuresti, #ProdecaniiBB, #MembriiConsiliuluiBB”, a transmis avocaul Daniel Fenechiu.

Judecători audiaţi ca martori

„Aceasta în condițiile în care, în acest dosar penal, procurorul a audiat, în calitate de martori, chiar și judecătorii care pronunțaseră hotărârile judecătorești definitive (hotărâri care reprezintă unul dintre pilonii statului de drept) pe care Robert Roșu, exercitându-și profesia de avocat, urma să le pună în executare, în numele și pe seama clienților săi, determinându-i să își retracteze hotărârile prin simple declarații.

Or, astfel de demersuri ale procurorilor nu doar că determină instanțele să nu mai poată înfăptui justiția în numele legii, dar afectează însăși încrederea deplină pe care judecătorii și instanțele trebuie să o inspire publicului în ceea ce privește actul de justiție”, se mai notează pe qmagazine.ro.

Avocatul Robert Roşu şi cătuşele DNA

Calvarul lui Robert Roşu a început în decembrie 2015, cu o percheziție la sediul societății civile de avocați unde profesa. Acţiunea purta amprenta celebrei „unităţi de elită” a DNA Brașov.

Robert Roşu a fost acuzat, inculpat, reținut pentru o zi și arestat la domiciliu. El a fost transportat de la București la Brașov cu cătușe la mâini. Cu televiziunile de faţă, aşa cum s-a întâmplat şi în cazul altor persoane care au avut probleme cu DNA.

„Aceasta în condițiile în care însăși legislația europeană (Directiva (UE) 2016/343 privind consolidarea anumitor aspecte ale prezumției de nevinovăție) impune autorităților publice ale statelor membre să NU mai folosească, în instanță sau în public, măsuri de constrângere fizică (cătușe pentru mâini sau pentru picioare, boxe de sticlă sau cuști) decât dacă aceste măsuri sunt impuse de circumstanțele particulare de securitate și dacă sunt necesare pentru a împiedica sustragerea persoanei suspectate/acuzate de la urmărirea penală sau de la judecată”, a subliniat sursa citată.

Acuzaţiile procurorului de caz

În rechizitoriu, procurorul de caz l-a acuza pe avocat că pledoaria lui a fost mult prea convingătoare şi a intimidat comisia de retrocedare. Acelaşi procuror l-a acuzat că a întocmit contractul de vânzare-cumpărare între părți sau că și-a bazat toate cererile depuse pe hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.

Respectivul procuror nu a spus nimic despre bani şi nici despre comisioane sau valize, „așa cum opinia publică s-ar fi așteptat în cazul unei condamnări atât de implacabile”.

„Pe scurt, procurorul l-a incriminat pe Roșu pentru că și-a făcut prea bine profesia  de avocat. Dacă ar fi fost și el un avocat mediocru, poate c-ar fi scăpat, dar așa…

Din fericire, în cei cinci ani cât a durat procesul, au fost și magistrați care au sesizat absurdul situației.

În luna martie 2016, un judecător de drepturi și libertăți din cadrul ÎCCJ a reținut că Robert Roșu realizase numai activități normale specifice unui avocat și l-a eliberat din arestul la domiciliu, pentru ca apoi, în iunie 2019, instanța de fond (Curtea de Apel Brașov) să-l achite pe Robert Roșu de toate capetele de acuzare pe motiv că «fapta nu există»”, se mai arată pe qmagazine.ro.

„Completul negru” a lovit la apel

„Coșmarul a venit însă în apel, unde completul negru, distribuit mai mult decât aleatoriu (adică, mai mult decât perfect, astfel cum au arătat deja public mai mulți specialiști în drept) a fost stabilit să rejudece acest dosar.

Și, de la «fapta nu există», în baza acelorași probe, completul condus de Florentina Dragomir (despre care LUJU a dezvăluit recent că nici măcar nu a depus jurământul de judecător, rămânând cu procuratura în suflet și în minte) a ajuns la o concluzie diametral opusă față de cea a primei instanțe și l-a declarat pe Robert Roșu vinovat, condamnându-l la cinci ani de închisoare.

Cum e posibil ca un om, în baza acelorași probe și a acelorași legi, să fie achitat în primă instanță pe motiv că fapta nu există, ca apoi, în apel, să fie condamnat la cinci ani de închisoare cu executare? Rămâne tot o întrebare fără răspuns, deși n-ar trebui să fie așa atunci când se decide soarta unui om.

Proces câștigat contra DNA

Și, ca absurdul să fie complet, iar Kafka să se răsucească în mormânt de invidie, între cele două decizii judecătorești, cea de achitare și cea de condamnare, avocatul Roșu a dat DNA și statul român în judecată pentru măsurile abuzive de reținere și a câștigat atât în prima instanță, cât și în apel.

Însă, dincolo de întrebări și răspunsuri, de absurd și abuz, un lucru e cert: un om stă în închisoare nevinovat, departe de familia sa. Un om care a avut încredere în sistemul judiciar din România așteaptă să i se facă dreptate, fie și în ultimul ceas.

După ce i-au luat pe atâția, a venit vremea să îi ia și pe avocați. Adică, să se ia tuturor dreptul la apărare.

Din dorința de a se face lumină cât mai curând în acest caz, Q Magazine publică extrase din declarația de inculpat dată de avocatul Robert Roșu în primă instanță, la 2 noiembrie 2018, și obținută în exclusivitate de revista noastră”, se mai arată pe qmagazine.ro.