Doborârea avionului Su-24 rus de către forțele aeriene ale Ankarei a făcut ca Turcia să fie scoasă din jocurile siriene iar kurzii să-i zburde în coastă.

Bombardamentele ruse din nordul Siriei au mutat constant epicentrul războiului de-a lungul coridorului de la nord de Alep, prin care turcii furnizează ajutoare și provizii grupărilor de rebeli pe care le sprijină.

O campanie tot mai intensă de bombardamente ruse în Bayirbuçak, regiune din nordul Siriei, lângă orașul strategic Azaz, a vizat cu precădere rebelii și civilii turkmeni, sprijiniți de turci, și convoaiele turcești care îi aprovizionau.

Ankara îi susține pe rebelii care luptă împotriva regimului Assad și urmărește crearea unei zone-tampon pentru sirienii care au fugit din calea luptelor, îngreunând astfel eforturile Damascului de a elibera Alep. Dar acțiunile recente ale Rusiei periclitează grav planurile Turciei, potrivit unei analize a Business Insider.

O altă componentă a strategiei Turciei în Siria, de a restrânge acțiunile Unităților de Apărare ale kurzilor (YPG), riscă și ea să fie zădărnicită, în urma campaniei Rusiei.

În septembrie, Vladimir Putin s-a oferit să-i ajute pe kurzi să-și consolideze cuceririle teritoriale din nordul Siriei, prin stabilirea unei legături între orașul Kobane, ocupat de kurzi, și Afrin. Acest lucru se poate realiza prin înaintarea kurzilor spre vest, trecând Eufratul - „linia roșie” pe care Turcia a stabilit-o pentru YPG - și ocupând Azaz, controlat acum de rebeli.

După doborârea avionului de luptă rus, Putin pare să se țină de cuvânt în legătură cu promisiunea de a-i înarma și sprijini pe kurzi, cel mai mare dușman regional al Turciei, și tăind liniile de aprovizionare ale turcilor către Alep, ocupat de rebelii susținuți de Ankara.

Fabrice Balanche, de la Washington Institute for Near East, scria într-o analiză publicată weekendul trecut despre importanța strategică a coridorului Azaz:

„La începutul lunii, Moscova a livrat arme pentru 5000 de luptători kurzi din Afrin, în timp ce forțele aeriene ruse au bombardat un convoi de camioane care a trecut frontiera din Turcia în Siria la Bab Al-Salam. Pozițiile rebelilor de la nord de Alep au fost și ele lovite, pregătind terenul pentru o ofensivă a YPG.”

Rusia a negat însă că țintește și alte poziții decât pe cele teroriste.

Purtătoarea de cuvânt a ministrului Apărării, Maria Zaharova, citată de Wall Street Journal, afirma recent:

„Orice observator obiectiv nu poate avea vreo umbră de îndoială în ceea ce privește intențiile bombardamentelor Rusiei.”

Același lucru l-a afirmat și generalul Andrei Kartapolov:

„Ca urmare a bombardamentelor, teroriștii au suferit pierderi considerabile.”

Însă unii experți susțin că bombardamentele ruse au creat premisele pentru ISIS de a înregistra câștiguri teritoriale în zona Azaz și să avanseze spre Alep.

Așa cum scrie și Balanche, dacă, în final, Azaz este ocupat de ISIS sau de kurzi, aceasta contează prea puțin pentru Rusia, câtă vreme coridorul rămâne inaccesibil rebelilor sprijiniți de Turcia:

„Odată închis punctul de frontieră de la Azaz, Rusia va putea apoi ajuta armata siriană și aliații ei șiiți să închidă și alte puncte de frontieră între Bab Al-Hawa și Jisr Al-Shugur, prinzând ca într-un clește privincia Idlib, controlată de rebeli. Aceasta ar însemna eșecul total al politicii Ankarei în Siria.”

Capacitatea Turciei de a reacționa la bombardamentele ruse este în prezent sever limitată de o „zonă de interdicție aeriană” creată de facto de Rusia în nordul Siriei, potrivit lui Metin Gurcan, un expert militar turc.

După doborârea avionului rus, Rusia și-a echipat avioanele cu rachete aer-aer pentru auto-apărare și a amplasat un sistem ultramodern de rachete anti-aeriene S-400 la baza Hmeimim, lângă Latakia, la circa 50 de kilometri de frontiera cu Turcia.

Gurcan comentează:

„Drept urmare, Turcia și-a pierdut capacitatea de a modifica situația strategică atât terestră cât și aeriană.”

Paul Stronski, membru al Programului Rusia și Eurasia la Carnegie Endowment, apreciază că bombardamentele Moscovei atât de aproape de frontiera cu Turcia – „câteva minute pentru un avion” – fac pentru Ankara mult mai greu de apărat spațiul său aerian și a menține nord-vestul Siriei în zona sa de influență.

Turcia ar putea să schime situația printr-o intervenție la sol, dar ar avea „serioase inconveniente”, crede Aykan Erdemir, de la Foundation of Defense of Democracies și fost parlamentar turc.

Totuși, Erdemir spune că nu ar fi înțelept să i se subestimeze lui Erdogan capacitatea de a duce „o politică mai aventuroasă” în zonă:

„Erdogan nu ar vrea să trăiască experiența umilitoare a unei înfrângeri totale a politicii sale în Siria. Mai mult, el ar putea vedea o implicare directă a Turciei în Siria și criza pe care o va produce drept o oportunitate în sprijinul dorinței sale de a institui la Ankara un regim prezidențial și mai autoritar.

Expertul turc a adăugat:

„Ar trebui de asemenea să avem în minte că acum Erdogan are aproape un control total asupra presei turce și deține o capacitate puternică de a manipula opinia publică, ceea ce îi permite să prezinte favorabil chiar și o idee riscantă precum implicarea pe frontul sirian.”