După mai bine de 30 de ani de la sfârșitul Războiului Rece, lumea este din nou sub amenințarea unui război nuclear. Nu e vorba numai de amenințările care vin dinspre Coreea de Nord sau Iran, ci și de relațiile din ce în ce mai încordate dintre marile puteri și divergențele care fac ca riscul unui război nuclear accidental să crească.
Chiar dacă nu se poate compara cu SUA sau China în ceea ce privește puterea economică, Rusia a redevenit în ultimii ani o putere militară de prim rang. Pe lângă teribilul arsenal nuclear moștenit de la Uniunea Sovietică, Putin se bazează acum și pe arme de ultimă generație, inclusiv pe ultramodernele rachete hipersonice (tehnologie în care Federația Rusă pare să aibă un avans în fața celorlalte mari puteri) .
În aceste condiții, analiștii militari se tem că un război nuclear ar putea izbucni din greșeală. Într-un articol intitulat „Rusia crede că poate câștiga un război nuclear?”, expertul australian Paul Dibb face o analiză riguroasă a „Principiilor de bază ale politicii de stat a Federației Ruse privind descurajarea nucleară”, ordinul executiv (ukaz) semnat de Vladimir Putin pe 2 iunie anul curent.
Documentul care conține 6 pagini are, potrivit lui Dibb, rolul de a-i impresiona pe potențialii dușmani ai Rusiei. Deși consideră armele nucleare „exclusiv ca un mijloc de descurajare” și caracterizează utilizarea lor drept „o măsură extremă și forțată”, ukazul prezintă în detaliu condițiile care ar putea declanșa riposta nucleară a Rusiei.
Mesajul e clar. Rusia îi pe asigură potențialii agresori că represaliile sunt nu numai inevitabile, dar , chiar în cazul în care va fi atacată nuclear, țara va produce inamicului „daune garantate inacceptabile”. În ce constau aceste daune, documentul nu precizează, dar Dibb susține că în timpul Războiului Rece, riposta nucleară era destinată să distrugă inamicul în așa măsură încât acesta să dispară ca societate modernă funcțională.
Revenind în zilele noastre, ukazul evaluează, în primul rând, principalele riscuri militare care pot evolua spre amenințări militare directe împotriva Rusiei. Acestea sunt: acumularea de către un potențial adversar de arme nucleare pe teritoriile statelor învecinate cu Rusia sau cu aliații săi. De asemenea, desfășurarea, de către statele care consideră Rusia un potențial adversar, a unor sisteme de apărare împotriva rachetelor, rachetelor de croazieră și balistice pe distanțe medii și scurte, a armelor hipersonice de înaltă precizie, a celor nucleare și a vehiculelor aeriene fără pilot reprezintă un risc pentru Federația Rusă.
SUA, pregătiri de război nuclear! Super-arma testată de Pentagon
Super-arma rușilor le pulverizează americanilor sistemul de alianțe?
În al treilea rând, e vorba de dezvoltarea și desfășurarea activelor de apărare împotriva rachetelor și a sistemelor de atac în spațiul cosmic. Deținerea de către state potenial agresoare de arme nucleare sau alte tipuri de arme de distrugere în masă care pot fi utilizate împotriva Rusiei și aliaților săi, precum și mijloace de livrare a acestor arme
Proliferarea necontrolată a armelor nucleare, a mijloacelor de livrare a acestora și a tehnologiei și echipamentelor pentru fabricarea acestora este văzută tot ca un risc de securitate. În sfârșit, ultimul risc luat în calcul este desfășurarea armelor nucleare și a mijloacelor de livrare a acestora pe teritoriile statelor non-nucleare.
Cel mai important este, însă, faptul că documentul semnat de Putin prezintă pentru prima dată în mod public situațiile în care Rusia ar lua în calcul utilizarea armelor nucleare. E vorba de cinci situații în care existența Rusiei ca stat ar fi amenințată:
Obținerea de date fiabile cu privire la lansarea unor rachete balistice asupra teritoriului Rusiei și / sau a teritoriului aliaților săi; utilizarea de arme nucleare sau alte tipuri de arme de distrugere în masă de către un adversar împotriva Rusiei și / sau aliaților să; un atac al inamicului împotriva conducerii Federației Ruse sau sau a bazelor militare, atac care ar submina capacitatea de ripostă nucleară a Rusiei sau o agresiune cu arme convenționale asupra Rusiei care ar amenința prin forța sa însăși existența statului.
Ukazul prevede că decizia de a folosi arme nucleare este luată de președintele Rusiei, care ar putea, dacă este necesar, să informeze conducerea altor state și organizații internaționale.
Declarație rusă, susține Dibb , face clarificări binevenite. Pe de altă parte, există, însă, și elemente care sunt, însă, deosebit de îngrijorătoare. În primul rând, e vorba de declanșarea ripostei nucleare la avertizare. Aceasta a fost întotdeauna calificată ca un concept foarte riscant, deoarece depinde în mod crucial de funcționarea ireproșabilă a sistemelor de avertizare timpurie, ceea ce nu prea e o bază tocmai sigură pentru a declanșa un război nuclear.
De altfel, indicatorii de atac nuclear vor oferi perioade de avertizare și mai scurte în viitor. Avertizarea strategică este deja complicată de desfășurarea de către SUA a rachetelor balistice de atac mondial cu focoase convenționale, ceea ce face ca sarcina de a face diferența între rachetele balistice intercontinentale armate convențional și cele nucleare să fie practic imposibilă într-o situație de criză.
Celălalt motiv major de îngrijorare este legat de declarația Rusiei că va lua în considerare utilizarea armelor nucleare împotriva unui atac convențional „atunci când existența statului este în pericol”. Este vorba, susține Dibb, de o reluare a politicii nucleare a NATO din timpul Războiului Rece, când americanii luau în calcul folosirea armelor nucleare pentru a descuraja un atac convențional copleșitor al sovieticilor în Europa.
Rusia nu a dat întâmplător publicității acest document acum și în acestă formă, susține Dibb. Pare să fie vorba de un mijloc de presiune asupra SUA, în condițiile în care tratate extrem de importante privind controlul armamentului nuclear au expirat sau sunt pe cale să expire. Kremlinul ar dori reînnoirea lor, dar Washingtonul insistă ca Republica Populară Chineză să fie inclusă în orice astfel de tratat, sugestie pe care China o refuză hotărât.
„Din câte se pare, nici Tratatul New Statrt nu va fi prelungit, mai ales dacă Donald Trump va fi reales. Asta va descide calea unei curse dezlănuite între marile puteri în ceea ce privește armele nucleare strategice”, susține Paul Dibb în materialul publicat pe site-ul The Strategist.