Actorul Adrian Văncică, recunoscut pe stradă de fiecare român, de la copii până la adulți, datorită rolului său din „LasFierbinți” - Celentano, a ajuns în Coreea de Sud pentru a face ceva bani.
Adrian Văncică a stat un an în Coreea de Sud
În 2002, actorul, pe care mama sa îl vroia „popă” sau avocat, a câștigat un casting pentru roluri în parcul „Seul Disneyland Coreea”.
Adrian Văncică a stat numai un an în această țară, dar l-a fascinat atât ca frumusețe, rigoare, ordine, dar mai ales ca tehnologie.
„Eu am lucrat într-un loc în care toată lumea zâmbea (...) nu aveai cum să nu zâmbești...totul era pus la punct, toți erau îmbrăcați bine, totul era numai culorare, numai muzică frumoasă, numai flori. Zeci de mii de baloane colorate, milioane de flori de tot felul”, își amintește actorul melancolic.
Campionatul Mondial de Fotbal vinovat de banii puțini cu care s-a întors acasă
În perioada în care a stat la Seul a avut loc și Campionatul Mondial de Fotbal, în care Coreea de Sud a ajuns până în finala mică. A fost învinsă atunci de Turcia. Până atunci câștigaseră tot, ceea ce a făcut ca Văncică să piardă banii din salariu la pariuri.
„Făceam pariuri cu coreenii...Coreea i-a spulberat pe toți, și făceam pariu cu ăia în vestiar, «diseară vă batem, vă rupem», am pierdut multicei bănuți că am făcut pariu cu ei că o să-i batem și nu i-am bătut”.
Vârsta, un factor important de politețe
Cunoscutul actor a marcat apoi diferențele dintre cele două continente, în podcastul „Vin de-o poveste”.
Acolo este foarte importantă diferența vârsta, spune el. „Cel puțin în anii 2000, cei tineri nu fumau de față cu cei în vârstă, vîrsta era foarte importantă, ea apărând notată, între paranteze, chiar pe burtira știrilor de la TV”.
„La televiziune, când ești invitat undeva, scrie numele și în paranteză vârsta ta; ca telespectatorul să știe câți ani ai tu”. Numai cei născuți în același an își pot face glume sau să vorbească familiar pentru că sunt „cin gu” (de-un leat).
Diferențe dintre europeni și sud coreeni
Altă diferențe față de europeni este că ei nu se salută în funcție de momentul zilei, ci au o singură formulă. De asemenea, pe „Celentano” l-a mirat mirosul foarte puternic de mâncare de pe străzi.
O altă diferență ar fi că ei adaugă la vârstă și cu cele nouă luni state în burta mamei. „Eu am 47 de ani, dacă mă duc la ei am 48, pentru că se socotește și timpul pe care l-am petrecut la mămica mea în burtică”, a povestit Văncică.
Un lucru cu care nu s-a putut obișnui actorul român era autoritatea și rigurozitatea. Totul era foarte bine organizat, foarte bine pus la punct, nu exista loc de a „ciupi din timp”, cu toate că ei au mai încercat, dar nu le-a mers decât o sptămână.
Magazine de electronice și electrocasnice de 13 etaje
În Seul a văzut cele trei magazine de 15 etaje numai de electronice și electrocasnice. Dacă în România, în 2002, abia apăruseră telefoanele mobile, ei aveau deja laptopuri peste care putea să curgă apă și încă funcționau, sau tastaturi virtuale. A fost uimit de cât de avansați tehnologic erau față de Europa.
„În showroom era ăsta care lucra la laptop și dădea cu dușul pe laptop. Am văzut pe unul care avea... cine știe ce era, ca un stick, dar a apărut în fața unității o hologramă tastatură, în 2002, îți dai seama? Am văzut asta cu ochii mei. Nici nu întelegeam ce face ăla! (...) eu am ajuns la OZN-uri”, își aduce aminte, contrariat încă, Adrian Văncică.
„The New Year That Never Came/Anul nou care n-a fost” cel mai recent film în care joacă
Revenind în 2024, în România, actorul din „LasFierbinți” poate fi văzut, în acestă perioadă, în cinematografe, în producția „The New Year That Never Came/Anul nou care n-a fost”, un film care este o continuare a scurmetrajului multipremiat în Europa, în 2018, „Cadou de Crăciun”.
În această tragicomedie, Adrian Văncică joacă alături de Mihai Călin, Răzvan Vasilescu, Iulian Postelnicu, Ioana Flora, Manuela Hărăbor, Emilia Dobrin, Ada Galeș și Nicodim Ungureanu.
Regizorul Bogdan Mureșanu, alături de scenaristul și regizorul Andrei Ujică , au reușit să adune într-o singură zi, cea de dinainte de Revoluția din 1989, toate neliniștile, nevoile, trăirile, într-o lume guvernată de frică.