Un colaborator al ziarelor "The Guardian" şi "The New York Times" a petrecut câteva zile în România pentru a filma un documentar. Concluzia: e un loc obositor, dar ar mai fi stat aici.

Benji Lanyado, un jurnalist britanic, colaborator pentru paginile de "Călătorii" ale prestigioaselor publicaţii "The Guardian" şi "The New York Times", a stat câteva zile în România. A călătorit cu trenul, s-a oprit la Bucureşti, a încercat să viziteze mormântul lui Vlad Ţepeş (eternul "Dracula", pentru străinii în căutare de clişee despre România) şi a realizat un scurt documentar video pentru site-ul guardian.co.uk.

Concluziile lui în urma vizitei "pe fugă" prin Bucureşti, spre Istanbul, nu au fost chiar măgulitoare: "e obositor" şi "Bucureştiul e un oraş cu reputaţia unei monstruozităţi comuniste".

Într-un interviu acordat EVZ, jurnalistul britanic po vesteşte mica sa incursiune prin România şi spune că ar reveni, dar şi că suntem "prea suspicioşi" cu străinii. EVZ: Cât ai stat în România? Ai fost şi prin alte locuri care nu apar în documentar? Benji Lanyado: Din păcate, Bucureştiul şi Snagovul au fost singurele locuri vizitate.

Ce te-a surprins plăcut şi ce ai găsit neplăcut în România? Mi-a plăcut cel mai mult zona rurală din jurul Bucureştiului. Mi s-a părut neatinsă. Părea mai puţină ordine decât în oraş, am găsit un sens oarecum istoric, real. Nu mi-au plăcut însă toate terasele de pe Lipscani, pentru că nu aveau vreo legătură cu identitatea românească. Erau simple baruri ca-n Vest. Am fost dezamăgit să văd toate reclamele pe restaurantul Carul cu Bere. Era o faţadă neadecvată pentru un interior istoric şi atât de frumos.

Ce ştiai despre România înainte de a veni aici? Ca să fiu sincer, nu mare lucru. Dar eram intrigat de ţara voastră. Am citit atent din ghidul "In Your Pocket" despre Bucureşti, dar habar n-aveam despre cultura românească şi oamenii de acolo.

Eu sunt interesat însă de muzica lăutărească - în special de Taraful Haiducilor şi de Fanfara Ciocârlia -, dar n-aveam nicio idee clară despre Bucureşti, decât că e un oraş care îţi place doar după ce stai mai mult, după cum mi-au mai povestit câţiva prieteni care au fost acolo.

Ai călătorit în expediţia ta spre Istanbul doar cu trenul. Cum ţi s-a părut? Dintre toate călătoriile mele cu trenul prin Europa - care nu sunt deloc puţine - cea de pe teritoriul României a fost cea mai plăcută pe care am trăit-o până acum. În trenul de la Budapesta la Bucureşti am descoperit că stafful de la vagonul restaurant era foarte nostim şi primitor. Ca să fiu sincer, am petrecut câteva ore bând cu ei, m-am îmbătat cu personalul trenului până după miezul nopţii, când majoritatea pasagerilor adormiseră.

Sunt sigur că atitudinea lor ar putea să fie considerată neprofesionistă, în special de către stafful nemţesc care se afla în partea cealaltă a trenului, dar vreau să vă asigur că au fost ambasadorii perfecţi! Am vorbit într-o franceză proastă toată noaptea despre Florin Răducioiu, Ilie Dumitrescu şi Gheorghe Hagi, până ni s-a terminat băutura. O experienţă memorabilă!

Un călugăr nervos

De ce ai ales să filmezi mormântul lui Vlad Ţepeş, de la Mănăstirea Snagov? Povestea cu "Dracula" e privită aici ca un stereotip destul de enervant… Am zis să filmăm asta pentru că ne-am gândit că va fi, din punct de vedere vizual, o poveste interesantă. Din păcate nu am avut timp să cerem permisiunea pentru a filma de la Biserica Ortodoxă Română, aşa că am sosit neanunţaţi. Iar călugărul de acolo nu ne-a lăsat să filmăm şi ne-a alungat furios, ceea ce a fost foarte dezamăgitor. A fost parţial vina noastră, de acord, dar o parte din vină e şi a inflexibilităţii Bisericii voastre.

Ce impresie ţi-au făcut românii întâlniţi aici? Toţi au fost foarte de treabă şi ne-au ajutat. Ne-am întâlnit şi cu un jurnalist cunoscut prin Twitter, care a fost o gazdă excelentă şi foarte informată. Îmi doresc însă să fi petrecut mai mult timp, ca să pot intra "pe sub pielea" oraşului. Am plecat cu impresia că trebuia să văd mai mult.

Dacă ar fi să-i recomanzi cuiva să vină aici, ce sfaturi i-ai da? Cu siguranţă i-aş spune să petreacă un timp în trenurile de aici şi să meargă în zona rurală.

La ce "puncte" crezi că ar mai trebui să lucreze românii? Am plecat din România cu impresia că a fost vorba şi de rea-voinţă în a ajuta o echipă de filmare străină. Am fost refuzaţi când am vrut să filmăm în mai multe restaurante, la fel şi la mănăstirea din Snagov.

Deşi sunt de acord că e recomandat să ceri permisiunea de a filma ceva în avans, natura muncii de televiziune e în continuă schimbare, imprevizibilă şi poate că ar fi nevoie de ceva mai multă flexibilitate din partea patronilor de restaurante şi a autorităţilor.

Intenţia noastră nu era decât să "pictăm" un portret frumos care ar fi arătat Bucureştiul ca pe o destinaţie excelentă de călătorie, dar ne-am lovit de suspiciuni din partea patronilor, a managerilor şi, evident, a călugărului.

• Jurnalist britanic: Bucureşti, oraş cu reputaţia unei monstruozităţi comuniste