Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție a elaborat o strategie care arată o situație îngrozitoare: un copil din trei e sărac deși trăiește în familii în care părinții lucrează.
Familiile cu copii din România se luptă din greu cu sărăcia. Potrivit unor declarații ale sociologilor, apariția pe lume a unui copil aruncă automat familia respectivă într-o stare de sărăcie din care nu mai poate ieși. Situația materială se deteriorează proporțional cu numărul de copii.
Deși acest adevăr este cunoscut de foarte mulți ani în România, autoritățile nu au reușit să facă nimic în acest sens.
Astăzi, în Monitorul Oficial a fost publicată o strategie de protecție a copilului a ANPDCA care arată ceea ce știam deja: România are cei mai mulți copii săraci din UE. În mod paradoxal, un copil din trei este sărac, deși părinții acestuia muncesc.
"Rata sărăciei copiilor din gospodării în care adulţii muncesc a crescut de la 29,1 la sută în 2007 la 32,6 la sută în 2012. Rata sărăciei copiilor din gospodării cu o intensitate a muncii foarte ridicată a scăzut uşor, de la 18,9 la sută în 2007 la 17,3 la sută în 2012. Aproape unul din zece copii trăieşte în gospodării fără locuri de muncă", se arată în Strategia aprobată de Guvern în decembrie 2014 şi publicată joi în Monitorul Oficial.
Riscul de sărăcie relativă în rândul adulţilor care lucrează şi au copii în întreţinere este mai mult decât dublu în România faţă de UE27: 23,4 la sută, faţă de 11,5 la sută în 2012. În acelaşi an, rata privării materiale severe era în România de 29,9 la sută, faţă de 10,3 la sută în UE27, potrivit datelor prezentate în Strategie.
În total, 52,2 la sută dintre copiii români se află în risc de sărăcie sau excluziune socială, fiind al doilea cel mai ridicat nivel din UE27, după Bulgaria. De asemenea, în România se înregistrează una dintre cele mai ridicate diferenţe din Europa între nivelul riscului în cazul copiilor şi cel înregistrat pe ansamblul populaţiei (41,7 la sută în 2012).
Cel mai ridicat risc se înregistrează în grupa de vârstă 12-17 ani (54,8 la sută) şi 5-11 ani (52,5 la sută).
"Adolescenţii (12-17 ani) sunt cei mai expuşi şi prin prisma valorilor indicatorului de sărăcie relativă, având nivelul cel mai ridicat de sărăcie relativă şi cea mai importantă creştere din 2007 (32,4 la sută) până în 2012 (38 la sută). Toate aceste diferenţe au un caracter profund teritorial, cu variaţii pronunţate între regiuni, precum şi între zonele urbane şi cele rurale", se arată în document.
Totodată, mai mult de o treime dintre copiii săraci relativ din România sunt, în acelaşi timp, afectaţi de deprivare de locuire, faţă de ceva mai mult de un sfert dintre copiii săraci la nivelul UE27 şi aproximativ unu din zece copii non-săraci din România. În 2012, erau mai afectaţi copiii săraci cu vârste mici (46,3 la sută dintre cei sub 6 ani), faţă de adolescenţi (27,7 la sută dintre cei de 12-17 ani), în timp ce în UE27, copiii erau afectaţi la fel, indiferent de vârstă.