Scriitorul basarabean Alexandru Vakulovski, autorul volumelor „Pizdeţ” şi „Letopizdeţ”, a fost obligat să părăsească teritoriul României.
Ieri dimineaţă, tânărul scriitor a trecut graniţa spre Republica Moldova, având interdicţia de a se întoarce în următorii doi ani şi jumătate.
Informaţia a fost publicată pe blog de fratele său, traducătorul Mihail Vakulovski, şi s-a răspândit rapid în mediul literar. „Născut în Basarabia (1978), părinţi, bunici, străbunici, stră-stră-stră-străbunici români, aşteaptă cetăţenia română de mai mult de 4 ani (a apărut o dată în «Monitorul Oficial»). Între timp a absolvit facultatea, lucrează, lucrează, lucrează şi aşteaptă cetăţenia română. A aşteptat-o până acum câteva zile, dar pe 9 aprilie, ziua lui de naştere, îi va expira paşaportul moldovenesc, aşa că s-a dus la Poliţia din Cluj-Napoca, să-şi plătească amenda (inevitabilă) pentru că i-a expirat «şederea temporară». Verdictul a fost acesta: 12 milioane lei vechi amendă, expulzarea din România (în maximum 15 zile) şi interdicţie de a intra în România în următorii 2 ani şi jumătate”, scrie Mihail Vakulovski pe blogul personal.
Serviciul pentru Străini: „Nu a fost expulzat”
Deşi Mihail Vakulovski vorbeşte de „expulzare”, reprezentanţii Serviciului pentru Străini din Cluj declară că acest lucru se întâmplă doar în cazul săvârşirii unor infracţiuni. Ofiţerii spun că scriitorul a depăşit limita legală de şedere, caz în care s-au luat măsuri în conformitate cu legea. „Nici nu ştiam cine este domnul Vaculovski. El a depăşit termenul de şedere şi a primit decizie de returnare în ţara lui. Am înţeles că a şi plecat. Expulzarea se face doar după un ordin semnat de un magistrat, în urma unor chestiuni mai grave”, afirmă unul dintre ofiţerii Serviciului. Legea privind şederea cetăţenilor străini în România s-a înăsprit odată cu intrarea în Uniunea Europeană, ofiţerii clujeni explicând că semnează sute astfel de ordine de părăsire a teritoriului ţării în fiecare lună.
„Dacă te uiţi pe lista noilor cetăţeni români găseşti aproape doar nume străine (mai ales arabe). Cât despre basarabeni, nu ştiu cum se întîmplă, dar cel mai uşor îşi iau cetăţenia română basarabenii de limbă rusă... Frate-meu aşteaptă de ani de zile cetăţenia, iar alţii pun mâna pe ea într-o săptămână. Vorbesc de cazuri de mită, dar există şi un exemplu public, recent, cu fotbalistul Maximilian Nicu. Maximilian Nicu s-a născut în Germania, a trăit toată viaţa în Germania, dar şi-a obţinut cetăţenia română în cîteva zile, iar la jurământ a vorbit doar în germană. N-am nici o treabă cu omul, dar e un exemplu”, mai scrie fratele scriitorului, Mihail Vakulovski.
„Republica Moldova este bună numai când vin alegerile”
În mediul literar, pe bloguri şi pe site-urile revistelor de profil, reacţiile au fost prompte. Scriitorul Vasile Ernu, autorul cărţii „Născut în URSS”, acuză faptul că „în România de azi este loc numai pentru fotbalişti şi pentru cei care umblă cu valizele de bani”.
„Alexandru Vakulovski este unul dintre cei mai semnificativi scriitori din noua generaţie. A făcut studiile aici, şi-a scris toate cărţile aici, a lucrat aici. A condus diverse cenacluri şi reviste culturale. E adevărat că nu este fotbalist ca să primească cetăţenie în 3 zile. În România de azi este loc numai pentru fotbalişti şi pentru cei care umblă cu valizele de bani. Dacă stai frumos şi astepţi să primeşti cetaţenia, cum e cazul lui Vakulovski, care o aşteaptă de 4 ani, s-ar putea să nu mai vină”, spune Ernu pentru EVZ.
Acesta explică faptul că Alexandru Vakulovski cerea statului român o cetăţenie care i-a fost retrasă abuziv familiei sale. „Să nu uităm că el este în situaţia în care «nu cere cetăţenia romană», ci cere dreptul de a fi repatriat. Adică vine dintr-o familie care a avut cetăţenia romană, dar i-a fost confiscată abuziv. Acest lucru se întâmplă în primul rând din cauza faptului că România nu are nicio politică concretă şi realistă legată de foştii ei cetăţeni şi în mod special faţă de teritoriile externe în care locuiesc comunităţi de români. Republica Moldova este bună numai când vin alegerile, când e de muls nişte voturi lacrimogene”, conchide Vasile Ernu.