Autoare de eseuri, biografii, cărţi de călătorii, povestiri şi romane, Mary Shelley a rămas în istoria literaturii în special datorită romanului său „Frankenstein” sau Prometeul modern. Dar romanul ei favorit a rămas The Last Man (Ultimul om), publicat în 1826.
Un clasic al science-fiction-ului alimentat de apocalipsă. O lectură perfectă în vreme de pandemie, potrivitthevintagenews.com.
Tema naturii, care se revoltă pentru a elimina comportamentul uman, este îngrijorător de relevantă, chiar și după câteva secole. Eroul, Lionel Verney, este un băiat de la țară, din anul 2100. Trăind în cercuri aristocratice, el și prietenii săi devin conștienți de o ciumă devastatoare care ia milioane de vieți, măturând planeta. Până când, la final, doar el va rămâne ultimul om de pe Pământ. Povestea lui- spusă în cele 3 volume - este plină de dramatism și intrigi internaționale.
Verney pornește în aventura vieți, pe o barcă, în speranța că va găsi și alți supraviețuitori. „El trebuie să susțină umanitatea, acționând după sentimentul său profund al interconectării destinlui său cu alte forme de viață, umane sau nu”, explică Eileen Hunt Botting, profesor de științe politice la Notre Dame, într-un editorial din The New York Times.
La începutul secolului al XIX-lea, factori precum războiul, bolile (holera se dezlănțuia pe subcontinentul indian și în Asia) și dezastrele naturale păreau să explice condamnarea omenirii. Temerile au apărut încă din antichitate. Cu mult înainte de apariția „Jurassic Park”, dinozaurii îi făceau pe oameni să se gândească mai departe „O nouă înțelegere a dispariției speciilor (primul dinozaur recunoscut a fost descoperit în jurul anului 1811) i-a făcut pe oameni să se teamă că oamenii ar putea fi măturați și de pe Pământ”, a scris Olivia Murphy de la Universitatea din Sydney.
Așa că scriitorii vremii încercau să creeze literatură cu tușe apocaliptice. Shelley nu a fost singura care s-a încumetat să scrie o astfel de poveste, așa că „Ultimul om” a intrat la grămadă cu alte lucrări. Cu toate astea, azi este considerat primul roman cu discurs distopic post-apocaliptic scris în engleză. Iar pe atunci, era văzut la fel ca un fel de film zombie al lumii de azi.
Inspirația autoarei pentru „Ultimul om” a fost izolarea ei personală. Scriitoarea, care făcea parte dintr-un cerc select, care includea personaje precum Lord Byron și soțul său, Percy Bysshe Shelley, a fost cuprinsă de nenorocire de la o vârstă fragedă.
Mary Shelley i-a dedicat cartea „Ultimul om” chiar soțului ei, (care își cunoscuse sfârșitul pe mare) și lui Byron, care a pierit în războiul dintre Grecia și Turcia, un conflict care este redat și în textul lui Mary Shelley.
Faptul că era femeie pare să fi jucat un rol în felul în care a fost primit romanul. „Frankenstein” ar putea fi primul, și probabil, cel mai influent roman SF din toate timpurile, dar Shelley s-a străduit să fie luată în serios și mai târziu. În ciuda eșecului comercial, dar și după ce a fost desființată de critici, Mary Shelley a considerat „Ultimul om” drept preferatul ei.
În 2020, după ce Covid și-a făcut simțită prezența pe tot globul, cartea ei a revenit în actualitate. „The Last Man”, în viziunea lui Shelley a devenit tot mai apreciată, odată cu trecerea anilor.