Cu numai două săptămâni mai devreme, într-un tur de forţă mascat ca ieşire din izolare, Vladimir Putin fusese în Grecia pentru a anunţa că nu mai are bani pentru a participa la privatizările care trebuiau să salveze Grecia, iar Serghei Lavrov, Ministrul de Externe, anunţa la Budapesta că Rusia nu are cele 17 miliarde pentru a construi centrala atomoelectrică de la Pacs, iar premierului Dmitri Medvedev îi revenea sarcina cea mai ingrată de a spune pensionarilor şi salariaţilor din Crimeea că nu sunt bani pentru majorări de pensii şi să reziste. Asta în timp ce celebrul pod peste strâmtoarea Kerci, menit să lege terestru Rusia de Crimeea, a devenit din nou istorie, odată ce compania ce trebuia să-l construiască nu a mai primit bani de la statul rus.

Suma acestor evenimente concomitente se adaugă unui alt eveniment mai puţin public, care a reunit cei mai importanţi economişti ruşi, care au prezentat două soluţii de restructurare, austeritate şi ieşire din impasul economic al Rusiei. Consiliul Economic din subordinea Preşedintelui Federaţiei Ruse a avut o întâlnire acum circa trei săptămâni (deci cu mult înaintea anunţurilor pompoase de la Sankt Petersburg) şi în faţa Preşedintelui au fost prezentate cele două soluţii alternative de ieşire din impasul economic al Rusiei.

Astfel, Alexei Kudrin, fost ministru de Externe şi fost consilier prezienţial, intrat ulterior în penumbră, dar recent din nou cooptat în Comitetul Economic de pe lângă Preşedintele Rusiei, a prezentat o variantă liberală de soluţie cu privatizări, deschideri de piaţă, competiţie, investiţii străine ca model de dezvoltare, austeritate, reduceri de cheltuieli şi salarii la stat şi dezvoltarea alternativă a sectorului privat, după îmbunătăţirea simţitoare a climatului de afaceri şi ridicarea embargoului pentru a aduce noi tehnologii.

Pe de altă parte, Gherman Gref, Preşedintele Sperbank, şi el fost ministru al Economiei, secondat de consilierul prezidenţial Serghei Glaziev, a propus o variantă naţionalistă, de tip „prin noi înşine”, care valorifică resurse, mâna de muncă şi soluţia rusă. Şi în acest caz austeritatea e necesară, şi aici ridicarea sancţiunilor şi transferul de tehnologie este strict necesar.

Prezentările au fost departe de a-l mulţumi pe Preşedintele rus, Vladimir Putin, pentru că ambele soluţii presupun, pe fond, retragerea trupelor şi armamentelor din Donbas, predarea controlului frontierei comune către Ucraina, ba pentru eliminarea completă a sancţiunilor, ar presupune şi retrocedarea Crimeii către Ucraina, căreia îi aparţine. Rezultatul a fost că doar o parte din aceste necesităţi vor fi satisfăcute, despre Crimeea nici nu se pune problema iar în legătură cu Donbasul ar trebui făcute cedări care să ducă la eliminarea sancţiunilor, dar fără cedarea regiunii spre a fi reintegrată sub controlul Kievului.

Şi din punct de vedere economic, nici una dintre soluţiile discutate nu poate fi, politic, asumată, prima fiind mai aproape de soluţia Elţîn, extrem de hulită şi criticată de însuşi Putin, mai mult, presupunând pierderea controlului la nivelul marilor companii energetice, cea de a doua variantă fiind mai pe inima lui Putin dar soldându-se deja cu eşec şi nerăspunzând la nevoia reducerii de personal din sfera publică, dar mai ales absorbirea lui la nivel privat. Or economia rusă şi nivelul investiţiilor locale nu permite astăzi absorbţia a 2-3 milioane de persoane eliberate din funcţiile publice, de aceea nevoia de investitori străini aduce în prim plan elementele proiectului lui Kudrin.

Indiferent care variantă se adoptă, în Rusia urmează o perioadă de reforme şi austeritate pentru a reechilibra economia şi a o relansa. Nu se ştie dacă această decizie implică şi stoparea investiţiilor militare sau cât va afecta ea bugetul militar şi de securitate al Rusiei, cu atât mai mult aventurile militariste ale lui Putin în Estul Ucrainei şi Siria. Iar sursele alternative de investiţii – China, Israel, Africa de Sud – nu aduc transferul tehnologic necesar dezvoltării economiei ruse. Tot UE şi SUA sunt soluţiile realiste.

Te-ar putea interesa și: