Încă nu avem cultura păstrării banilor în aur sau în obiecte de artă. Totuşi, speriaţi de criză, românii sunt din ce în ce mai atraşi de lingourile din metalul galben.
Ce să facem cu banii în vremuri de criză? Nicun specialist nu se aventurează să dea un răspuns categoric, din cauză că nimeni nu poate spune cu exactitate cum se va desfăşura criza financiară şi economică şi cum vor evolua preţurile.
Totuşi, leul se depreciază, dar nici alte valute nu par de încredere, deoarece economiile ţărilor care le emit intră în recesiune. Iar condiţiile impuse de bănci se schimbă de la o zi la alta. În acest context, speriaţi de incertitudinile din piaţă, din ce în ce mai mulţi români devin interesaţi să cumpere aur, bijuterii şi alte obiecte de valoare. Însă cererea nu este nici pe departe la fel de mare ca în alte state europene sau ca la nivel mondial. Datele Consiliului Mondial al Aurului arată că, în al treilea trimestru al anului, cererea la nivel mondial a oamenilor pentru aur a fost mai mult decât dublă faţă de aceeaşi perioadă din 2007.
„În România, ne lipseşte deocamdată cultura investiţiei în aur. Noi suntem împovăraţi de nişte anacronisme şi de aceea România reacţionează atipic în această situaţie de criză financiară“, afirmă Karl Heinz, preşedintele Patronatului Bijutierilor din România. Românii descoperă lingourile
Totuşi, în ultimele luni, tot mai mulţi români s-au hotărât să-şi plaseze banii puşi deoparte în lingouri de aur. Dezavantajul este că acestea sunt mai greu de găsit pe piaţă, în contextul în care Banca Naţională nu mai deţine monopolul pe aur încă din anul 2000. Cu o căutare pe net şi cu câteva telefoane, puteţi intra în legătură cu vânzători de lingouri de aur. Acestea sunt aduse din străinătate, din statele europene şi pot fi găsite la diferite greutăţi. „De exemplu, un lingou de aur de un kilogram costă aproximativ 20.000 de euro, însă preţul variază în fiecare zi, în funcţie de cotaţiile pe bursele externe şi de evoluţiile social-politice“, ne-a declarat un vânzător de lingouri. El ne-a explicat că la greutăţi mai mici, cum ar fi 5 grame, 10, 20, 50 sau 500 de grame, preţul gramului de aur este mai mare.
Potrivit preşedintelui Patronatului Bijutierilor din România, „firmele care produc lingouri nu mai fac faţă cererilor. Comenzile făcute în prezent vor putea fi onorate abia începând cu luna martie“.
Cea mai la îndemână posibilitate de investire în aur este achiziţionarea de bijuterii, care se găsesc cu uşurinţă în magazine şi în centre comerciale. Trei sferturi din bijuterii, pe piaţa neagră
Însă, în momentul în care doresc să transforme obiectele din nou în bani, s-ar putea să aibă surpriza neplăcută să obţină o sumă mai mică. „Cel mai bine este să vindeţi bijuteriile la furnizorul de la care aţi cumpărat, fiindcă el poate estima cel mai bine valoarea reală. Nu ştiu dacă va da acelaşi preţ la care le-aţi achiziţionat“, ne spune Karl Heinz. El precizează că fiecare magazin are politica sa. Bijuteriile mai pot fi vândute la casele de amanet, care însă oferă preţuri dezavantajoase. În schimb, dacă pe bursele externe cotaţia aurului creşte semnificativ, proprietarul obiectului din aur va avea numai de câştigat.
Reprezentantul Patronatului Bijutierilor declară că cererea pentru bijuteriile din aur creşte în această perioadă atât pe fondul crizei, cât şi datorită apropierii Sărbătorilor de Iarnă. „În contextul crizei, eu mă aştept să se vândă bine în special bijuteriile de calitate“, estimează el. Românii cumpără lunar aproximativ o tonă de bijuterii din aur, spune Heinz.
Foarte mulţi dintre noi s-au întâlnit cel puţin o dată, la locul de muncă sau pe stradă, cu vânzătorii ambulanţi de accesorii, care cară după ei pungi şi genţi pline cu cercei, lanţuri şi brăţări de aur. Ei sunt cei care compun piaţa neagră a bijuteriilor, care a acaparat 75%, dacă nu chiar 85% din vânzările totale din România. Datorită faptului că nu plătesc taxele şi accizele, aceşti comercianţi vând obiectele din aur la preţuri cu 15%-30% mai mici decât cele practicate în magazine, ne-a spus Karl Heinz.
O jumătate de tonă de aur, în monede
Cei interesaţi să facă plasamente în aur trebuie să ştie că BNR scoate periodic pe piaţă monede tematice din aur, pe care le vinde prin sucursalele sale din Bucureşti, Iaşi, Cluj şi Timiş. Monedele au preţuri diferite, în funcţie de cantitatea de aur pe care o conţin, spune Adrian Vasilescu, consilierul guvernatorului băncii centrale. De exemplu, moneda emisă cu ocazia împlinirii a 90 de ani de la Marea Unire cântăreşte 31,103 grame de aur fin cu o puritate de 999/1000 şi costă 3.200 de lei, la care se adaugă TVA. O replică după moneda de 20 de lei din 1922 conţine aur de 900/1000, cântăreşte 6,452 grame şi costă 790 lei plus TVA.
Începând cu 1998, BNR a emis peste 42.000 de monede, medalii şi replici din aur. În 2008, BNR a scos pe piaţă cinci emisiuni care includ 4.750 de monede.
În total, sunt aproximativ 545 kilograme de aur, sub formă de monede emise de BNR, pe piaţă. Cea mai mare parte se află în posesia persoanelor fizice, potrivit datelor transmise de reprezentanţii băncii centrale. PROTECŢIE Atenţie la falsuri!
Cum ştiţi dacă bijuteriile din aur pe care doriţi să le cumpăraţi sunt de calitate? În primul rând, verificaţi dacă inelele, cerceii, brăţările, broşele sau lanţurile sunt marcate corespunzător, spun reprezentanţii Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor (ANPC). Marca trebuie să fie completă şi trebuie să fie uşor de citit. Ca să evitaţi orice risc, ei vă recomandă să nu achiziţionaţi obiecte din metale preţioase şi cu pietre preţioase de la persoane neautorizate şi de la vânzători ambulanţi, care nu sunt verificaţi de autoritatea statului. De asemenea, bijuteria sau piatra preţioasă achiziţionată trebuie să fie însoţită de un certificat în care îi sunt descrise caracteristicile. În urma unui control organizat în luna octombrie, inspectorii ANPC „au vizitat“ aproape 600 de vânzători de obiecte şi accesorii preţioase şi au verificat 748 de kilograme de bijuterii. Din această cantitate, 44 de kilograme nu erau marcate corespunzător. ÎN LUME Metalul galben, la mare căutare
Speriaţi de ceea ce se întâmplă pe pieţele financiare, investitorii din toată lumea au tăbărât să-şi cumpere aur atât sub formă de bijuterii, cât şi de lingouri. Potrivit unui raport pentru al treilea trimestru al anului publicat de Consiliul Mondial al Aurului, cererea de aur pe plan internaţional a crescut puternic. În total, la nivel mondial, oamenii şi firmele au dorit să cumpere peste 1.133 de tone de aur, cu 170 de tone mai mult decât în aceeaşi perioadă a anului trecut. Cel mai mult a avansat cererea de aur pentru investiţii din partea persoanelor fizice, cu un ritm de 121%, de la 105 tone anul trecut la 232 tone în prezent. Cei mai înrăiţi cumpărători de aur sunt din Elveţia, Germania, India şi Statele Unite, unde mai mulţi dealeri şi-au epuizat stocurile. Cererea de bijuterii din aur a crescut cu 45,5 tone, adică 8% în trimestrul III 2008 faţă de 2007. În schimb, cererea pentru aur industrial a scăzut cu 11%, din cauza diminuării cererii din industria electronică.
PLASAMENTE
Lipsa de cultură îi ţine pe investitori departe de obiectele de colecţie
Piaţa operelor de artă este o victimă colaterală şi absolut nevinovată a acestei perioade de criză, consideră Mihail Papagheorghiu, directorul celei mai mari case de licitaţii din România, ALIS. În acest domeniu aparte criza a debutat brusc, începând cu luna iunie. Potrivit lui Papagheorghiu, cu excepţia unor lucră ri cu totul speciale, un Petraşcu (pictură - n.r.) de catalog vândut în septembrie cu echivalentul a 62.000 euro şi un Sirato, vândut în noiembrie cu aproximativ 26.400 euro, piaţa a fost cam la jumătate din potenţialul normal.
Papagheoriu regretă că în loc să fie invadată de investitori, dornici să-şi protejeze banii plasându-i în bunuri de valoare, piaţa obiectelor de artă a intrat cu totul nejustificativ într-o criză cum nu a mai avut niciodată. „Eu sunt convins că în România există încă multe persoane cu serioase disponibilităţi financiare, numai că lipsa de cunoştinţe, de cultură specifică, duce la reţinere, la teamă şi lipsă de interes. Piaţa de artă este întotdeauna o alternativă viabilă pentru plasamente mai mult decât profitabile. Nu mai departe decât la începutul acestui an am avut câteva lucrări cumpă- rate de la noi acum 7-10 ani, a căror valoare a crescut la revânzare chiar de 10 ori“, ne-a declarat Papagheorghiu. Directorul ALIS a precizat că nu se referă mai sus la colecţionarii pasionaţi, deoarece ei sunt o categorie aparte. Chiar şi colecţionarii caută chilipiruri
Prezenţa la licitaţii nu este serios afectată în această perioadă, dar implicarea potenţialilor cumpărători da, spune directorul ALIS. Cei care cumpără prin intermediul casei sunt români, oameni de afaceri sau cu profesii liberale, clienţi cu apetenţă şi cunoştinţe serioase în domeniu.
Acum, că toată lumea este afectată într-o oarecare măsură de criză, şi pasionaţii de artă sunt mult mai atenţi cum îşi cheltuiesc banii. „Oamenii urmăresc fenomenul, dar speră ca în această perioadă să obţină lucruri bune la preţuri cât mai mici, lucru destul de greu de realizat, existând chiar riscul ca lucrurile de calitate să dispară cu totul din vânzările publice“, mai spune Papagheorghiu.
Picturile, la mare preţ
Cele mai scumpe obiecte de artă vândute prin intermediul Casei de Licitaţii ALIS sunt trei picturi. Cea mai valoroasă, „Nud cu eşarfă galbenă“, ulei pe carton de Theodor Pallady, a fost vândută cu 75.757 euro. Locul doi în topul vânzărilor ALIS este ocupat de piesa „Nud văzut din spate“, ulei pe carton de Nicolae Tonitza, oferită pentru 70.422 euro. Top trei este întregit de opera „Toledo: Podul Alcantara“, ulei pe pânză de Gheorghe Petraşcu, care a fost vândută la preţul de 61.972 euro. (Adrian Popa)