Bucuria câștigării primului titlu din istorie le-a fost umbrită de dispariția portofelelor. Totul s-a dat uitării în câteva zile.
Rapid, o echipă care în ultimii ani a fost nevoită să trăiască din amintiri. După falimentul de la finalul anului 2016, echipa din Grant a fost reactivată și a repornit la drum din liga a IV-a. Însă nu toți fanii rezonează cu actuala formație care se află în liga a doua și caută promovarea, pentru că unii dintre ei contestă faptul că ar fi continuatoarea Rapidului.
Clubul din Giulești a lăsat în urmă povești memorabile și susținători a căror pasiune a devenit proverbială în fotbalul românesc.
Primul moment de maximă strălucire a rapidiștilor s-a consemnat în sezonul 1966-1967. Atunci când echipa din Grant a devenit campioană națională în premieră. Rapid era pregătită de Valentin Stănescu, cel care avea să dea numele arenei din Giulești, și Victor Stănculescu. „Feroviarii” au terminat pe primul loc, cu 34 de puncte, cu două mai mult decât următoarea clasată, Dinamo, și cu patru peste Universitatea Craiova.
Totul s-a jucat în ultima etapă. Rapidiștii aveau nevoie de un punct și s-au deplasat la Ploiești, pentru a evolua împotriva Petrolului. Meciul s-a încheiat fără goluri, iar oaspeții au fost susținuți de câteva mii de suporteri care au declanșat sărbătoarea la final. În fruntea galeriei Rapidului s-a aflat Ioana Radu (1917-1990), cântăreață de muzică populară și romanțe, o adevărată celebritate a acelor vremuri. Artista era cunoscută și pentru pasiunea pe care o avea pentru echipa din Giulești.
Unii suporteri au mers la vestiar pentru a-și felicita favoriții și în hărmălaia generală, fotbaliștii s-au trezit fără portofele și ceasuri. „Suporterii au intrat atunci peste noi şi, după ce au ieşit, ne-am trezit toţi fără ceasuri, fără bani! Dar nu ne văitam. Câştigam bine: 20.000 de lei pe sezon. Aveam prime speciale cu Steaua şi cu Dinamo, câte 3.000 de lei”, povestea Ion Ionescu, fost fotbalist al Rapidului, într-un interviu acordat pentru „Evenimentul zilei” în 2011.
Unii fani, euforici după câștigarea titlului, au decis să se întoarcă de la Ploiești la București pe jos și au sărbătorit așa cum ce cuvine succesul. Podul Grant a fost luat cu asalt la revenirea echipei, care a fost întâmpinată cu mii de trandafiri.
„Am fost și eu la Ploiești. Meciul puteam să îl văd la televizor, dar nu meciul mă interesa, ci galeria giuleșteană. În fruntea acesteia se afla, dacă nu știați, cunoscuta cântăreață Ioana Radu care, la Ploiești a intrat în teren și l-a sărutat pe Motroc pe amândoi obrajii, ca să stie toată lumea de partea cui cântă inima ei de olteancă... Iar când arbitrul a fluierat sfârșitul meciului, cerul s-a prăbușit deasupra stadionului.
Nici o forță din lume nu mai era atunci în stare să-i oprească pe giuleșteni să nu năvălească pe teren. S-au dus acolo să plângă cu toții, să plângă cu Coe în brațe, au smuls tricourile de pe jucători, le-au rupt în bucăți împărțindu-le între ei”, nota sciitorul Ion Băieșu în „Sportul popular”.
Printre eroii acelei performanțe istorice s-au numărat jucătorii: Rică Răducanu, Culae Lupescu, Dan Coe, Ion Motroc, Ilie Greavu, Ion Ionescu, Sandu Neagu sau Teofil Codreanu.