Fotbaliștii au ținut întotdeauna și la aspectul fizic, uneori mai mult decât la jocul în sine. Unii jucători au șocat datorită sau din cauza podoabei capilare.
Există mulți fotbaliști care au atras atenția nu numai pentru realizările din dreptunghiul verde ci și prin aspectul fizic. Frizurile nonconformiste i-au făcut celebri sau le-au creat o imagine ce a generat interesul suporterilor.
Unul dintre primii jucători care a atras atenția prin podoaba capilară a fost Leonardo Cuellar. Mijlocașul mexican, fără realizări notabile în carieră, a evoluat la Campionatul Mondial găzduit de Argentina în 1978. Era moda părului lăsat să crească în voie și al perciunilor bogați, dar Leonardo a ocolit frizerul vreme îndelungată, după cum se poate vedea și din imaginea de mai jos.
La finalul anilor ‘80 o tripletă de vis uluia fotbalul mondial. Olandezii Frank Rijkaard, Ruud Gullit și Marco van Basten o transformaseră pe AC Milan în cea mai de temut echipă a lumii și câștigaseră titlul european cu naționala batavă, în 1988.
De departe, cel mai popular, ca aspect era Gullit. Mijlocașul ofensiv avea părul făcut codițe, iar adversarii spuneau că era un coșmar la duelurile aeriene. În 1989, Milan a câștigat Cupa Campionilor Europeni, după 4-0 cu Steaua. Înaintea finalei, soția lui Adrian Bumbescu i-a transmis fundașului să-i aducă o șuviță din părul lui Gullit. Revenit acasă, stelistul a fost întrebat: - E, ai adus? Răspunsul a fost: - Dar cine l-a prins pe Gullit pe teren...
Una dintre petele de culoare ale Mondialului din 1990 a fost Carlos Valderrama. Columbianul făcea furori printre propriii suporteri, care purtau peruci ce imitau coafura mijlocașului. La fel cum o făceau și cei olandezi, fascinați de Gullit. Valderrama a jucat la trei Campionate Mondiale (1990, 1994 și 1998) și de fiecare dată a fost un punct de atracție.
Boris Mikhailov a făcut parte din „Generația de Aur” a fotbalului bulgar, care a ajuns în semifinalele Mondialului din 1994. Nu a avut o coafură excentrică, dar i-a uimit pe români, în momentul în care și-a prezentat podoaba capilară bogată. În preliminariile CM din 1990, atunci când naționala noastră a întâlnit-o pe cea a Bulgariei, portarul avea mari probleme de calviție. După doi ani, atunci când cele două echipe s-au întâlnit în preliminariile pentru Euro 1992, Boris avea păr. Făcuse un transplant de păr foarte reușit pentru acele vremuri, care îi prinsese de minune.
La Mondialul din 2002, Ronaldo revenise după o gravă accidentare și s-a remarcat pentru că a câștigat titlul cu Brazilia, pentru că a devenit golgheterul competiției (8 goluri) și pentru că s-a tuns într-un mod bizar. Atacantul și-a lăsat un smoc în vârful capului și a rămas în istorie și datorită look-ului.
Portughezul Abel Xavier a ținut pe tot parcursul carierei să iasă în evidență. Și nu avea cum să nu o facă atât timp cât coafurile sale erau cel puțin ieșite din comun. A uimit, nu prin joc, și la Euro 2000, și atunci când a îmbrăcat tricourile celor de la Liverpool, Galatasaray sau Middlesbrough. De multe dori dădea impresia că și-a tras invers o perucă pe cap.
Marouane Fellaini sărea în ochi indiferent de prestațiile pe care le avea în teren. Belgianul a jucat în vârful carierei la Manchester United (2013 - 2019) și ținea foarte mult la părul său.
Taribo West era un jucător excentric, fărăniciun dubiu. Nigerianul avea o coafură greu de înțeles, dar inedită, în mod sigur. A fost antrenat de Mircea Lucescu, la Internazionale Milano, în sezonul 1998 - 1999.