Evenimentul Zilei > Justitie > ATENŢIE! Cei care „îşi cumpără” domiciliul riscă puşcăria. VEZI ce trebuie să faci când iei pe cineva în spaţiu!
ATENŢIE! Cei care „îşi cumpără” domiciliul riscă puşcăria. VEZI ce trebuie să faci când iei pe cineva în spaţiu!

ATENŢIE! Cei care „îşi cumpără” domiciliul riscă puşcăria. VEZI ce trebuie să faci când iei pe cineva în spaţiu!

Marele scandal iscat în jurul numărului de persoane cu drept de vot a condus la primele măsuri administrative. Printr-un proiect de modificare a legii, propus de Ministerul Administraţiei şi Internelor (MAI), toţi românii care iau persoane în spaţiu vor fi obligaţi să anunţe dacă persoana în cauză nu stă la domiciliul de pe cartea de identitate. Aceştia vor fi obligaţi să declare câte persoane au în spaţiu şi riscă puşcăria dacă dau date eronate.

Legea pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 97/2005  privind evidenţa, domiciliul, reşedinţa şi actele de identitate ale cetăţenilor români a fost supusă dezbaterii publice.
Proiectul actului normativ întocmit de MAI are ca element de noutate faptul că cei care îşi dau consimţământul să ia pe cineva în spaţiu trebuie să declare, obligatoriu, câte persoane locuiesc acolo şi să declare la poliţie dacă persoana nu stă 30 de zile la acel domiciliu. Prin acelaşi document, Evidenţa populaţiei poate cere în instanţă anularea actului de identitate pentru încălcarea acestor prevederi. În plus, dacă dai bani unei persoane să te ia în spaţiu, rişti puşcăria de la 3 luni la 2 ani.
În proiectul care va fi supus dezbaterii parlamentului României au fost introduse mai multe articole de lege care sancţionează sau modifică aspecte legate de Evidenţa Populaţiei.

Prin această lege, articolul 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 97/2005 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Art. 1. – (1) Prezenta ordonanţă de urgenţă constituie cadrul care reglementează evidenţa, domiciliul, reşedinţa şi actele de identitate ale cetăţenilor români, prin care se asigură realizarea raporturilor juridice dintre persoanele fizice, juridice şi instituţiile statului de drept.
(2) Evidenţa, domiciliul, reşedinţa şi actele de identitate ale cetăţenilor români, se realizează şi se asigură cu respectarea Constituţiei României, a tratatelor privind drepturile omului la care România este parte şi a Cartei Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene şi a dreptului Uniunii Europene”.

După articolul 1 se introduce un nou articol, articolul 11, cu următorul cuprins:

„Art. 11. – (1) Acolo unde prezenta ordonanţă de urgenţă nu reglementează se aplică prevederile Codului Civil, pentru toate domeniile la care se referă litera sau spiritul dispoziţiilor sale.
(2) Dacă există contradicţie între normele Codului civil şi prezenta ordonanţă de urgenţă, în ceea ce priveşte drepturile fundamentale ale cetăţenilor, au prioritate normele Codului civil.”

De asemenea, articolul 26 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Art. 26. – (1) Cetăţenii români au dreptul să-şi stabilească sau să îşi schimbe, în mod liber, domiciliul ori reşedinţa, în ţară sau străinătate, cu excepţia cazurilor expres prevăzute de lege.
(2) Exercitarea acestui drept trebuie să se realizeze cu bună-credinţă, cu respectarea legilor care interesează ordinea publică şi a bunelor moravuri şi fără scopul de a vătăma sau păgubi pe altul ori într-un mod excesiv şi nerezonabil.
(3) Restrângerea exerciţiului acestui drept se poate realiza de către instanţa de judecată, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă, în scopul apărării securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor, desfăşurarea instrucţiei penale, prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.”

După articolul 26 se introduce un nou articol, articolul 261, cu următorul cuprins:
„Art. 261. – (1) În scopurile prezentei ordonanţe de urgenţă, se aplică principiile unicităţii domiciliului şi reşedinţei persoanei fizice, al protecţiei datelor cu caracter personal şi al interesului public privind Registrul Naţional de Evidenţă a Persoanelor.
(2) În sensul prevăzut la alin. (1), cetăţenii români nu pot avea în acelaşi timp decât un singur domiciliu şi/sau o singură reşedinţă. În cazul în care aceştia deţin mai multe locuinţe, îşi pot stabili domiciliul sau reşedinţa în oricare dintre ele.”

După articolul 27 se introduce un nou articol, articolul 271, cu următorul cuprins:
„Art. 271. – (1) Dovada intenţiei de stabilire sau schimbare a domiciliului se face prin declaraţia persoanei fizice, consemnată în cererea pentru eliberarea actului de identitate, iar dovada adresei de domiciliu şi înregistrarea în R.N.E.P. a menţiunilor privind domiciliul se face pe baza unuia dintre documentele prevăzute la art. 28.
(2) În condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă, D.E.P.A.B.D. şi serviciile publice comunitare de evidenţă a persoanelor constată intenţia unor persoane de stabilire sau schimbare a domiciliului din orice împrejurări de fapt.”

La articolul 28 alineatul (1), litera b) se modifică şi va avea următorul cuprins:
„b) declaraţia scrisă a găzduitorului, persoană fizică sau juridică, de primire în spaţiu, din care să rezulte consimţământul acestuia, precum şi numărul de persoane care locuiesc efectiv la adresă; declaraţia va fi însoţită de unul dintre documentele prevăzute la lit. a);”

După articolul 29 se introduc două noi articole, articolul 291 şi articolul 292, cu următorul cuprins:

„Art. 291 – (1) În cazul în care, cu prilejul efectuării declaraţiei prevăzută la art. 271 sau al desfăşurării activităţilor specifice eliberării actului de identitate, lucrătorul de evidenţă a persoanelor constată că există indicii vădite privind nerealitatea datelor, efectuează verificări sau solicită organelor de poliţie competente efectuarea de verificări, în vederea evitării înregistrării unor date nereale în R.N.E.P..
(2) Termenul maxim de efectuare a verificărilor şi soluţionare a cererii de stabilire sau schimbare a domiciliului este cel stabilit la art. 14 alin. (8).
(3) Procedura în situaţia prevăzută la alin. (1) se stabileşte prin hotărâre a Guvernului.”
Art. 292 – (1) În sensul prevăzut la art. 291, lucrătorul de evidenţă a persoanelor poate refuza înregistrarea în R.N.E.P. a datelor declarate şi emiterea actului de identitate, elaborând în acest sens un document justificativ ce va fi înmânat persoanei în cauză.
(2) Împotriva refuzului de a înregistra în R.N.E.P. datele declarate şi a emite actul de identitate, persoana care se consideră vătămată se poate adresa instanţei în condiţiile Legii contenciosului administrativ, nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
(3) Persoanei aflată în situaţia prevăzută la alin. (1), titulară a unui act de identitate care nu mai este valabil ori care a fost pierdut, furat sau distrus, i se eliberează o carte de identitate provizorie, în condiţiile prevăzute la art. 20 alin. (1) lit. a).”
La alineatul (2) al articolului 32, partea introductivă se modifică şi va avea următorul cuprins:
„(2) Se exceptează de la obligaţia prevăzută la art. 31 alin. (1):”

După articolul 32 se introduc trei noi articole, art. 321 – art. 323, cu următorul cuprins:

„Art. 321 – Dispoziţiile art. 271 se aplică în mod corespunzător şi în cazul înscrierii reşedinţei.
Art. 322 – (1) În cazul în care, cu prilejul efectuării declaraţiei prevăzută la art. 321 sau al desfăşurării activităţilor specifice înscrierii menţiunii privind stabilirea reşedinţei, lucrătorul de evidenţă a persoanelor constată că există indicii vădite privind nerealitatea datelor, efectuează verificări sau solicită organelor de poliţie competente efectuarea de verificări, în vederea eliminării pericolului înregistrării unor date nereale în R.N.E.P..
(2) Termenul maxim de efectuare a verificărilor şi soluţionare a cererii de stabilire a reşedinţei nu poate depăşi 30 de zile.
(3) Procedura în situaţia prevăzută la alin. (1) se stabileşte se stabileşte prin hotărâre a Guvernului.
Art. 323 – (1) În sensul prevăzut la art. 322, lucrătorul de evidenţă a persoanelor poate refuza înregistrarea în R.N.E.P. a datelor declarate şi înscrierea menţiunii privind stabilirea reşedinţei în actul de identitate, elaborând în acest sens un document justificativ ce va fi înmânat persoanei în cauză.
(2) Împotriva refuzului de a înregistra în R.N.E.P. datele declarate şi a înscrie menţiunea privind stabilirea reşedinţei în actul de identitate, persoana care se consideră vătămată se poate adresa instanţei în condiţiile Legii contenciosului administrativ, nr.554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.”

După articolul 35 se introduce un nou articol, articolul 351, cu următorul cuprins:

„Art. 351 – (1) Menţiunea privind stabilirea ori schimbarea domiciliului sau a reşedinţei îşi încetează valabilitatea în cazul în care, ulterior înregistrării acesteia în R.N.E.P., se constată că datele declarate de persoana fizică nu sunt reale.
(2) Situaţia prevăzută la alin. (1) poate rezulta din procesul-verbal întocmit de către lucrătorul de evidenţă a persoanelor sau de către organele de poliţie competente, ori din declaraţia proprietarului imobilului de la adresa în cauză, prin care se constată nerealitatea datelor declarate de persoana fizică referitoare la domiciliu sau reşedinţă.
(3) În situaţia prevăzută la alin. (1) lucrătorii serviciilor publice comunitare de evidenţă a persoanelor ori ai D.E.P.A.B.D., după caz, pe baza documentelor prevăzute la alin. (2), actualizează în mod corespunzător R.N.E.P., în sensul radierii prin trecerea în istoric a menţiunii privind stabilirea ori schimbarea domiciliului/ reşedinţei şi sesizează instanţa competentă în vederea anulării domiciliului/reşedinţei din actul de identitate al persoanei fizice şi, pe cale de consecinţă, a actului de identitate.
(4) Actul de identitate anulat prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă se retrage, potrivit procedurii stabilită prin hotărâre a Guvernului.”

După articolul 36 se introduce un nou articol, articolul 361, cu următorul cuprins:

„Art. 361 – Găzduitorul care şi-a exprimat consimţământul pentru primirea în spaţiu are obligaţia de a anunţa organele de poliţie sau serviciul public comunitar de evidenţă a persoanelor de la locul unde este situat imobilul dacă persoana pentru care şi-a exprimat consimţământul şi căreia i s-a eliberat actul de identitate nu mai locuieşte efectiv la adresa imobilului respectiv, în termen de cel mult 30 de zile de la data luării la cunoştinţă a situaţiei de fapt.”
După articolul 42 se introduc două noi articole, articolul 421 şi articolul 422, cu următorul cuprins:
„Art. 421 – Declararea de date nereale, privind numele, domiciliul şi reşedinţa, de către persoanele fizice care solicită eliberarea actului de identitate sau înscrierea menţiunii privind stabilirea reşedinţei, precum şi declararea de date nereale privind domiciliul sau reşedinţa de către persoanele fizice care, în calitate de găzduitor, dau declaraţia prevăzută la art. 28 alin. (1) lit. b), constituie infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 292 Cod penal.
Art. 422 – Promisiunea, oferirea sau darea de bani, bunuri ori de alte foloase în scopul determinării găzduitorului de a da declaraţia prevăzută la art. 28 alin. (1) lit. b), precum şi primirea acestora de găzduitor, în acelaşi scop, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani.”
Articolul 43 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 43 – Constituie contravenţii şi se sancţionează după cum urmează:
a) nerespectarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1), art. 23 alin. (1), art. 24 şi art. 38 alin. (4), cu amendă de la 50 lei la 100 lei;
b) nerespectarea dispoziţiilor art. 15 alin. (1), art. 18 alin. (1), art. 19 alin. (2) şi (3), art. 39 şi 40, cu amendă de la 80 lei la 160 lei;
c) nerespectarea dispoziţiilor art. 25, 36 şi 361, cu amendă de la 200 la 500 lei.”

În document se precizează că procedurile prevăzute la art. 291 alin. (3), art 322 alin. (3) şi art. 351 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 97/2005 privind evidenţa, domiciliul, reşedinţa şi actele de identitate ale cetăţenilor români, cu modificările şi completările aduse prin prezenta lege se aprobă prin hotărâre a Guvernului în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.