Se numeşte Elena Florina Bojescu, are 45 de ani, familie, un soţ şi doi copii, de profesie asistentă medicală. Un miracol s-a petrecut în viața ei.
Se numeşte Elena Florina Bojescu, are 45 de ani, familie, un soţ şi doi copii. De profesie este asistentă medicală. De mai bine de 20 de ani de când lucrează la spital, a trecut cam prin toate secţiile. De la UPU, la ocologie şi nefrologie. Este unul dintre eroii neştiuţi care s-au bătut în linia întâi cu pandemia de coronavirus în cel mai greu şi periculos front din ţară: Spitalul Judeţean de Urgenţă Suceava.
exclusivitate evz.ro
A fost chiar în avanposturile acestei bătălii: la secţia de terapie intesivă. Adică acolo unde moartea stă la căpătâiul fiecărui bolnav şi câteva secunde de nepricepere a personalului medical o pot lăsa liberă să-şi ia prada.
Ştia de la început că va fi şi ea victimă sigură a virusului. De aceea, când un om de afaceri din Suceava a pus la dispoziţie gratis hotelul său unde să se poată izola personalul medical de la spital, nu a mai stat pe gânduri. S-a mutat acolo, ca să nu-şi pună în pericol familia.
„Nu aveam cum să nu mă infectez şi eu. Multe dintre colegele mele deja erau pozitive. Eu nu am avut simptome. Dar lipsa aproape completă a echipamentului de protecţie, cel puţin l-a început, m-a făcut să fiu convinsă că nici eu nu o să scap. Nu ni se dădea decât o mască la 12 ore. Acesta era tot echipamentul care, practic, după câteva ore nu mai însemna nimic. Masca nu te mai proteja după 2-3 ore de folosinţă.”, ne-a declarat în exclusivitate Elena Florina Bojescu.
Plecase deci conştientă la război cu un duşman perfid şi extrem de puternic în primul rând petru faptul că nu se ştia nimic despre el, cu o amărâtă de mască, devenită inutilă după câteva ore. Practic, cu mâinile goale.
Mai mult. A fost convinsă că, deşi nu avea simptome, asta nu însemna că nu putea să fie şi ea infectată. De aceea a cerut să i se facă şi ei testul. Care, altminteri ar fi trebuit să fie obligatoriu, măcar pentru cei care lucrau la ATI, adică direct cu bolnavii infestaţi aflaţi în starea cea mai gravă.
„Am tot cerut să fiu şi eu testată. Am fost refuzată în câteva rânduri, pe motiv că nu există teste. Am tot auzit că s-au alocat fonduri şi pentru echipamente, şi pentru teste. Nici astăzi nu ştiu dacă au fost cumpărate sau nu”.
Şi inevitabilul s-a produs.
Florina Bojescu s-a îmbolnăvit şi ea.
„În faţa spitalului s-a instalat un cort de triere, unde se făceau şi teste. Am mers din nou acolo. Pe data de 5 aprilie, în sfârşit, am fost testată şi eu. De o firmă particulară, nu de spitalul unde lucram. Aşa cum am bănuit, am ieşit pozitiv. După nici două zile, au început simptomele. Băgasem de seamă la pacienţii pe care-i îngrijisem că simptomatologia este aproape similară cu cea de la gripa aviară sau cea porcină. Aşa că mi-am dat seama imediat că începe partea grea.”
Florina Bojescu s-a izolat singură în camera de hotel.
exclusivitate evz.ro
„M-am izolat în cameră. Le-am cerut alor mei să-mi aducă medicamente. M-am tratat aşa cum am ştiut eu mai bine. Au fost clipe de suferinţă cumplită. Cumnata mea venea o dată pe zi şi-mi aducea mâncare şi medicamente, pe care mi le lăsa la uşă. Prin uşă mai schimbam câteva cuvinte. După ce pleca deschideam şi le luam. Vârful bolii l-am traversat singură, în camera de hotel. Dar am scăpat.”
Când s-a simţit mai bine, asistenta medicală a fost dusă la spital, unde se reface şi acum. Este aproape vindecată. Şi gata să reia bătălia ca soldat în halat alb, de acolo de unde a lăsat-o pe 5 martie:
„Nu am de gând să renunţ. Mă întorc la spital. Şi aşa nu este destul personal. În plus, îmi şi place meseria mea. Mă bucur când văd că pacientul îşi revine şi mă îndurerez când văd că mă roagă din ochi să-l ajut şi eu nu mai am cu ce.”
Peste câteva zile, când îşi va reveni pe de-a-ntregul, Florina Bojescu îşi va putea revedea familia şi va putea reveni la muncă. Nu în linia întâi. Mai mult. În avanposturile liniei întâi. La ATI, acolo unde moartea pândeşte la căpătâiul fiecărui bolnav.
exclusivitate evz.ro
Foto: Facebook