Asasinarea Mioriţei! Uciderea programată a ceea ce a mai rămas din economia românească

Sursa foto: Arhiva EVZ

Asasinarea Mioriţei! Din păcate, nu este vorba despre celebra baladă pe care cu toţii am învăţat-o la şcoală. Care, probabil că în curând nici măcar nu se va mai preda la clasă, pentru că nişte capete înfierbântate de prin Ministerul Educaţiei plănuiesc deja reducerea la jumătate a orelor de Limba şi literatura română. Să se predea numai Cărtărescu, şi acela pe sărite, anume pasajele pe care Liiceanu le consideră geniale şi pe care, an de an, fraierii care acordă Premiul Nobel pentru Literatură nu le iau în seamă.

Nenorocirea, carnagiul, se petrece chiar sub ochii noştri. Nu este prima oară şi pare că nici de data asta nu ni se ridică vălul de pe ochi. Nu vedem realitatea. Sau am devenit o masă amorfă căreia nu-i mai pasă de ceea ce o afectează direct.

În urmă cu mai bine de două luni, Autoritatea Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA) dădea o veste îngrozitoare. La noi în ţară apăruse pesta micilor rumegătoare. De atunci, mai bine de 220.000 de oi şi capre au fost omorâte. Primele focare au apărut în judeţele Tulcea şi Constanţa. Apoi, în Timiş. Numărul focarelor depistate până acum de autorități a ajuns la 45. 38 în Tulcea, 6 în Constanța și unul singur în Timiș.

Cum a apărut această boală a micilor rumegătoare fix în regiunea de unde se exportau animalele rumegătoare mici din România, nu a explicat nimeni până acum. Cum de s-a răspândit din Dobrogea, tocmai în Timiş, în condiţiile în care ANSVSA spune că a luat măsuri drastice nu numai de sacrificare a animalelor bolnave, ci şi de restricţionare a deplasării animalelor vii, iarăşi nu a explicat nimeni. Avem doar o singură certitudine.

Nicolae Ciucă, câți bani a câștigat. Poți face avere ca militar?

Dronă rusească urmărită cu F16 deasupra României. Posibil impact lângă Periprava

România era numită saivanul Europei. Potrivit datelor Eurostat, în anul 2019, România era a patra țară din Europa și a treia din Uniunea Europeană la populația de ovine. În 2022, în România erau 10,4 milioane de capete de ovine, în timp ce în Uniunea Europeană erau, în același an, 59,5 milioane de capete de ovine. Asta înseamnă că 17% dintre toate oile Uniunii Europene se aflau în România. Valoarea exporturior de ovine și caprine vii a crescut de 15 ori în 2022 față de 1990. Tot conform Eurostat, valoarea exporturilor româneşti de ovine şi caprine vii era de 80,6 milioane de euro în 2005, ea ajungând la peste 300 de milioane de euro anul trecut. La această oră, exporturile sunt, practic, oprite. Numărul de capete care pleacă peste hotare este nesemnificativ. Aşadar, o gaură uriaşă la Bugetul de stat.

Dar dincolo de aceste cifre, este o realitate pe care am mai văzut-o şi în alţi ani, şi din care nu am învăţat nimic. Zeci de mii de miei gazaţi. Oi ucise şi aruncate în gropi comune. Ciobanii povestesc scene de coşmar. La o zi după ce au fost omorâte şi aruncate unele peste altele, existau animale care încă se mai zbăteau. Vă mai amintiţi de astfel de scene? În octombrie 2005, virusul H5N1 a ajuns și în România, fiind identificat la păsările din localitatea Ceamurlia de Jos, județul Tulcea. România a fost prima țară europeană unde prezența acestui virus a fost confirmată în mod oficial. Vă mai amintiţi cum erau luate cu japca păsările din curţile oamenilor, puse în saci şi gazate? Vă mai amintiţi cum gospodarii îşi ascundeau păsările din ogradă, aşa cum făceau pe vremea lui Ceauşescu, când se făcea recensământul animalelor? Dar, mai ales, vă mai amintiţi cum, la gropile comune unde erau aruncaţi sacii cu păsările gazate, mişunau şi ciuguleau găini foarte vii, care scăpaseră de gazare şi se vindecaseră ca prin minune şi de gripă? Sau poate le ajutase gazul care ucisese numai virusul, nu şi orătăniile.

Ceea ce nu s-a mai dat publicităţii atunci a fost că proprietarii unei ferme  din judeţul Braşov, care a fost rasă de pe faţa pământului din motiv de gripă aviară, au câştigat în instanţă dovedind că nu a fost nicio gripă şi au câştigat despăgubiri în valoare de aproape 60 de milioane de euro. Şi nu s-a mai spus că licitaţia pentru dezinfectarea roţilor maşinilor care treceau pe şoselele patriei, să nu ducă pe ele virusul, a fost câştigată de o firmă a unei nepoate a ministrului Agriculturii de atunci, Gheorghe Flutur, firmă care avea doi angajaţi, că pe roţi se dădea cu apă chioară iar afacerea a îmbogăţit firma cu vreo 220 de milioane de euro.

A urmat şi episodul doi din acest serial macabru, menit să pună fermierii români la pământ. Gripa porcină. Vă mai amintiţi de imaginile devenite clasice, în care o turmă de porci mistreţi traversează înot o apă, despre care nu ştim exact dacă era Dunărea, ca să vină să infesteze porcii din România? Era în anul 2009. Nimeni nu a explicat cum de cameramanul care a surprins acele imagini se afla la faţa locului, dar nimeni de la autorităţile române. De ce, la graniţa de pe Dunăre de peste care era adusă boala, nu se puseseră unul lângă altul poliţişti de frontieră cu arme care să împuşte orice porc mistreţ care îşi proba calităţile de înotător către malul românesc. Urmarea? Raderea unor ferme de porci. Urmarea a doua? Anul trecut, România a importat mai mult de 80 la sută din carnea de porc consumată de populaţie. A fost adusă inclusiv de la la mai mult de 13.000 de kilometri, din îndepărtatul Chile.

Să nu uităm ticăloasa lege, mai exact modificarea Legii vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic făcută în iunie 2015 care spunea clar că se interzice: "permiterea însoţirii turmelor şi cirezilor de către câini însoţitori al căror număr este mai mare de 3 în zona de munte, de 2 în zona de deal ţi de 1 la câmpie." Adică, lăsarea turmelor de oi la discreţia prădătorilor.

Ce s-a urmărit atunci cu adevărat? Protejarea fondului de vânătoare? Nici vorbă! Se urmărea ca oamenii să nu mai poată creşte oi şi drept urmare să-şi vândă păşunile alpine, devenite nefolositoare şi aducătoare de pagube. Păşuni care sunt cele mai bune din Europa. O ştiu de la un cioban, căruia, de altfel, i se şi propusese să-şi vândă terenurile de pe munte moştenite de la străbunici, care tot oieri fuseseră. Nu a mai fost aplicată, pentru că ciobanii au venit cu oile în faţa Parlamentului. Dovadă că legea era tâmpită şi urmărea alt scop decât cel declarat? Ciobanii şi-au păstrat câinii la stână, iar fondul de vânătoare nu a scăzut.

Şi acum, atenţie cu molima de acum! Un cioban din Timiş, proprietar a 1000 de oi, declară că autorităţile i-au spus să nu mai dea de mâncare şi apă la animale. Că o face degeaba, pentru că oricum vor fi sacrificate. Omul s-a încăpăţânat să nu asculte şi şi-a hrănit animalele declarate bolnave. A trecut o lună de atunci. Nu a murit nicio oaie, deşi fuseseră declarate contaminate.

Ciobanii nu au acum nicio pretenţie. Nici măcar la despăgubiri. Cer doar să fie lăsaţi în pace. Pentru că de răspuns la întrebarea: cine vrea ca România să nu mai fie saivanul Europei, sigur nu va răspunde nimeni.

Deocamdată, oamenii nu s-au revoltat şi încă vor să discute cu autorităţile şi să găsească soluţii.

Dar dacă tot nu se va mai preda „Mioriţa” la şcoală, să le reamintim noi, acestor autorităţi, un vers pe care sigur nu l-au înţeles: „ ŞI DE-O FI SĂ MOR”! „De-o fi”...