În momentul în care la Vatican a fost ales un papă polonez, și anume Wojtyla, liderii la Kremlin nu se puteau gândi decât la cum să-l elimine. La 27 decembrie 1983, la Vatican, Papa Ioan Paul al-II-lea, a anunțat că îl iartă pe cel care l-a împuscat, Mehmet Ali Agca.
Cum sa il ucida pe papa Ioan Paul al doilea a fost primul gînd venit în capetele liderilor de la Kremlin în 1978, cind s-a anunţat alegerea cardinalului Wojtyla, un polonez, la Vatican.
Pentru Brejnev şi Andropov (şeful KGB atunci) a fost clar că lumea comunistă nu va mai fi ce a fost pînă atunci. Ca toată lumea la Bucureşti, am auzit ştirea cu privire la tentativa de asasinat la radio Europa liberă.
A fost un şoc şi nu mi-a venit să cred, ca multora. Am legat-o de situaţia din Polonia unde sindicatul Solidarnosc se afla într-o competiţie dură cu partidul comunist. Moartea papei Ioan Paul al doilea ar fi fost cea ma mai grea lovitură dată opoziţiei din Polonia. Kremlin-ul exasperat şi fără soluţii în faţa uriaşului val de proteste – mi-am spus atunci – a hotărit să scape de papă pentru a calma situaţia, protestele, şi mai ales pentru a schimba raportul de forţe.La 13 mai 1981 în Piaţa San Pietro patru gloanţe l-au rănit grav pe papă.
Cred ca eşecul tentativei de asasinat a dus la Moscova şi Varsovia la scenariul B – lovitura militară a generalului Jaruzelski din 13 decembrie 1981. Ea ar fi fost dată oricum, dar în alte condiţii. Dupa căderea zidului de la Berlin, au ieşit la iveală multe documente relevante. Corriere della Sera de ex pe surse din arhivele STASI a probat că atentatul a fost pregatit de KGB. Diferite cărţi de memorii şi de reconstituire istorică (există o intreagă literatura) leagă atentatul de serviciile bulgare şi de KGB.
Mîna criminală a fost Mehmet Ali Ağca (n. 9 ianuarie 1958 ). S-a înfiltat in Italia şi acolo cu ajutorul unor agenţi sovietici, intermediari fiind serviciile secrete bulgare, care au pregătit minuţios planul. Ali Agca un simplu pion, ( un fel de Lee Harvey Oswald ) s-a apropiat de papă şi a tras cu un pistol Browning, după-amiază puţin dupa ora 17,00.
Atentatul s-a produs în mijlocul mulţimii de credincioşi veniţi să îl ovaţioneze pe papă. Aşadar a acţionat la vedere, accesul in Vatican al unui eventual asasin fiind practic imposibil. Ali Agca a fost prins, judecat condamnat.
Procesul a stirnit un extraordinar interes. Subiectul a ţinut prima pagină, a furnizat principalele titluri la ştirile tv luni de zile. Ideea de a asasina un papă a fost în sine dincolo de orice imaginaţie. Dacă a îndrăznit cineva să încerce asta însemna că avea un interes extrem. Avocaţii apărării au pledat că Ali Agca era tulburat mintal, fără dicernămînt. Ali Agca insă nu s-a comportat ca un dezaxat, dimpotrivă. În perioada premergătoare zilei fatale – reconstituită amănunţit de Poliţia italiana – şi-a pregătit foarte bine mişcările şi a fost ghidat de diverse personaje suspecte, calificate să pregăteasca un asemenea atentat. “Filiera bulgară” a fost scenariul cel mai plauzibil, singurul care a dat totuşi o explicaţie coerentă acelei zil. Astfel, Ali Agca a poposit de mai multe ori la Sofia, iar la Roma a fost ]n legatura cu agenţi bulgari. Un ex Zilo Vassiliev, ataşatul militar bulgar la Roma, considerat de mulţi observatori ca supervizorul intregii acţiuni. Planul era ca în panica de după atentat, Ali Agca să dispară şi să se refugieze la ambasada bulgară. Din nefericire pentru el, a fost prins.
Ali Agca a fost condamnat pe viaţă, dar după 19 ani petrecuţi într-o închisoare italiană a fost transferat in Turcia. Papa l-a iertat si s-a rugat pentru el, chiar l-a vizitat in celula sa. Azi se găseşte în Turcia ispăşind altă pedeapsă – pentru asasinarea unui gazetar.
Momentul 13 mai 1981 a produs un şoc enorm în toată lumea. Supravieţuind, papa continuat să îşi îndeplinească misiunea sa și nu s-a lăsat intimidat. A continuat să călătorească şi să joace rolul său, aşa cum putem aprecia azi, cînd papa Ioan Paul al doilea nu mai e. Ciţiva ani după atentat regimurile comuniste s-au prăbuşit, aportul papei Ioan Paul al doilea a fost extrem de important. Asta îmi aduce aminte de o intrebare prostească pusă de Stalin – Cîte divizii are papa!? Nu are nici una pentru că nu are nevoie. Acţiunea sa este spirituală şi nici o armată nu i se poate opune, nici una superînarmată cu arsenale nucleare, cu milioane de soldaţi ca Armata Rosie. O bună lecţie a istorie, scrie Stelian Tănase pe blogul său.